Lecţia
70
"Mântuirea
mea vine de la mine."
Toată
ispita nu este nimic altceva decât o formă sau alta a ispitei primordiale de a
nu crede ideea de astăzi.
Mântuirea
pare să vină de oriunde, numai de la tine nu.
La
fel, sursa vinovăţiei. Nici vinovăţia, nici mântuirea nu le vezi ca fiind în
propria-ţi minte şi nu altundeva.
Când
realizezi că toată vinovăţia este numai şi numai o invenţie a minţii tale, îţi
vei da, de asemenea, seama că vinovăţia şi mântuirea trebuie să se afle în
acelaşi loc. Înţelegând acest fapt eşti mântuit.
Preţul
aparent al acceptării ideii de astăzi este acesta:
Ea înseamnă că nimic
din afara ta nu te poate mântui; nimic din afara ta nu îţi poate da pacea.
Dar
mai înseamnă că nimic din afara ta nu te
poate vătăma, nu-ţi poate tulbura pacea sau nu te poate deranja întrun fel sau
altul.
Ideea
de astăzi te pune să domneşti peste univers, căci acesta ţi-e locul, fiind ceea
ce eşti. Acesta nu este un rol care poate fi acceptat parţial.
Desigur
că începi să-ţi dai seama că acceptarea lui înseamnă mântuire. Totuşi, s-ar
putea să nu-ţi fie clar de ce recunoaşterea faptului că vinovăţia se află în
mintea ta atrage după sine şi realizarea faptului că mântuirea se află şi ea
acolo.
Dumnezeu nu ar fi
plasat remediul bolii acolo unde nu te poate ajuta.
Aşa
a funcţionat mintea ta, însă nicidecum a Sa.
El vrea să fii
vindecat, prin urmare a păstrat Sursa vindecării acolo unde se află nevoia de
vindecare.
Tu
ai încercat să faci exact contrariul, făcând încercări peste încercări, care de
care mai distorsionate şi fantastice, de a separa vindecarea de boala care i-a
fost menită, păstrând astfel boala.
Scopul tău era să
garantezi că vindecarea nu se va produce.
Scopul lui Dumnezeu
era să garanteze că ea va avea loc.
Astăzi
exersăm să ne dăm seama că Voia lui Dumnezeu şi voia noastră sunt chiar una şi
aceeaşi în această chestiune.
Dumnezeu vrea ca noi
să fim vindecaţi, iar noi, de fapt, nu vrem să fim bolnavi, deoarece aceasta ne
aduce nefericire.
De
aceea, acceptând ideea de astăzi, suntem, realmente, de acord cu Dumnezeu.
El nu vrea să fim
bolnavi. Nici noi. El vrea să fim vindecaţi.
La
fel vrem şi noi. Pentru astăzi suntem gata de două perioade mai lungi de
exersare, fiecare dintre ele durând vreo zece-cincisprezece minute. Totuşi, te
vom lăsa să decizi singur când le vei întreprinde.
Vom
continua un număr de lecţii cu această formă de exersare şi ar fi bine să
decizi în prealabil care ar fi timpul prielnic de alocat fiecărei perioade,
ţinându-te cât mai strict posibil de propriile-ţi decizii.
Începe
aceste perioade de exersare cu repetarea ideii de astăzi, adăugând o declaraţie
ce anunţă recunoaşterea faptului că mântuirea nu vine nicăieri din afara ta.
Ai
putea-o formula astfel:
"Mântuirea mea
vine de la mine. Ea nu poate veni din altă parte."
Apoi,
având ochii închişi, dedică câteva minute revizuirii câtorva locuri externe
unde, în trecut, ai căutat mântuirea: în
alţi oameni, în posesiuni, în diferite situaţii şi întâmplări, în concepţia
despre sine, pe care ai încercat să le faci reale.
Recunoaşte
că ea nu se află acolo şi spune-ţi:
"Mântuirea mea
nu poate veni de la nici unul din aceste lucruri. Mântuirea mea vine de la mine
şi numai de la mine."
Acum
vom încerca din nou să ajungem la lumina din tine, care se află acolo unde ţi-e
mântuirea.
Nu o poţi găsi în norii
care înconjoară lumina, deşi tocmai în ei ai căutat-o până acum. Nu se află
acolo. Este îndărătul norilor şi în lumina de dincolo de ei.
Aminteşte-ţi că va
trebui să străbaţi norii înainte de a putea ajunge la lumină.
Mai aminteşte-ţi însă
că în configuraţiile de nori pe care ţi le-ai imaginat nu ai găsit niciodată
nimic care să dăinuie, sau ce ţi-ai dorit.
De
vreme ce toate iluziile mântuirii te-au lăsat în pană, desigur că nu vrei să
rămâi în nori, umblând în van după idoli, când ai putea atât de uşor să păşeşti
în lumina adevăratei mântuiri.
Încearcă
să treci de nori prin orice mijloace ţi se par potrivite. Dacă ţi-e de folos,
gândeşte-te că te ţin de mână şi te conduc. Şi te asigur că nu va fi o
închipuire deşartă.
Pentru
perioadele de exersare de astăzi, scurte şi frecvente, adu-ţi aminte că
mântuirea ta vine de la tine şi nimic în afara gândurilor tale nu te poate
stingheri în progresul tău. Eşti eliberat de orice interferenţă externă.
Tu porţi sarcina
propriei tale mântuiri.
Eşti însărcinat cu mântuirea
lumii.
Spune,
deci:
"Mântuirea mea
vine de la mine. Nimic din afara mea nu mă poate reţine. În mine se află
mântuirea lumii şi mântuirea mea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu