31 ianuarie 2017

"Mai presus de toate, vreau să văd altfel lucrurile." - “A Course in Miracles”



Lecţia 28

"Mai presus de toate, vreau să văd altfel lucrurile."

Astăzi noi chiar dăm ideii de ieri o aplicare corectă. În aceste perioade îţi vei lua o serie de angajamente precise.

Întrebarea dacă le vei ţine în viitor nu ne preocupă aici.

Dacă eşti dispus măcar să le iei acum, ai şi pornit pe calea ţinerii lor. Şi suntem încă abia la început.
Poate te întrebi de ce este important să spui, de exemplu: "Mai presus de toate vreau să văd această masă altfel".
În sine, nu are nici o importanţă. Dar, ce este de sine stătător? Şi ce înseamnă "în sine"?
Vezi în jurul tău o mulţime de lucruri separate, ceea ce înseamnă că nu vezi deloc. Ori vezi, ori nu vezi. Odată ce ai văzut un lucru altfel, le vei vedea pe toate altfel.

Lumina pe care o vei vedea în oricare dintre ele este aceeaşi lumină pe care o vei vedea în toate.
Atunci când spui:
"Mai presus de toate, vreau să văd această masă altfel", îţi iei angajamentul să îţi retragi toate ideile tale preconcepute despre masă, şi să îţi deschizi mintea către ceea ce este ea, către menirea ei.
Nu o defineşti în funcţie de trecut. Întrebi, mai degrabă, ce este, în loc să-i spui tu ce este. Nu îi legi rostul de experienţa ta neînsemnată în privinţa meselor, nici nu îi limitezi menirea la măruntele tale gânduri personale. Nu vei pune sub semnul întrebării ceea ce ai definit deja. Iar scopul acestor exerciţii este de a pune întrebări şi de a primi răspunsurile.

Spunând:
"Mai presus de toate, vreau să văd această masă altfel", îţi iei angajamentul să vezi. Nu este un angajament exclusiv. Este un angajament care se referă deopotrivă la masă, cât şi la orice altceva, nici mai mult, nici mai puţin.

De fapt, ai putea dobândi viziunea chiar numai de la această masă, dacă ţi-ai retrage toate ideile proprii pe care ţi le-ai format în privinţa ei şi ai privi-o cu o minte perfect deschisă. Ea are să-ţi arate ceva; ceva frumos şi curat, de o infinită valoare, plin de fericire şi speranţă. Ascuns sub mormanul ideilor tale despre ea, stă rostul ei real, rost pe care îl împărtăşeşti cu tot universul.

Prin faptul că foloseşti masa ca obiect pentru aplicarea ideii de astăzi, ceri de fapt să ţi se dezvăluie rostul universului. Vei cere acelaşi lucru de la fiecare subiect pe care îl foloseşti în perioadele de exersare. Şi îţi iei angajamentul, faţă de fiecare dintre ele, că vei lăsa rostul lor să ţi se dezvăluie, în loc să le încarci cu propria-ţi judecată.

Vom avea astăzi şase perioade de exersare de câte două minute, în care ideea zilei este mai întâi formulată, apoi aplicată la orice vezi în jur. Subiectele nu numai că vor fi alese la întâmplare,dar se va şi acorda fiecăruia aceeaşi sinceritate când i se aplică ideea zilei, într-o încercare de a recunoaşte valoarea egală a tuturor, în contribuţia la vederea ta.

Aplicaţiile să includă, ca de obicei, numele subiectului asupra căruia se nimereşte să- ţi cadă privirea, care va zăbovi asupra lui în timp ce rosteşti următoarele:
"Mai presus de toate, vreau să văd acest ....... altfel."


Fiecare aplicare să se facă foarte rar, pe cât se poate, cu luare aminte.





28 ianuarie 2017

"Mai presus de toate, vreau să văd." - “A Course in Miracles”



Lecţia 27

"Mai presus de toate, vreau să văd."

Ideea de astăzi exprimă ceva mai puternic decât o simplă hotărâre. Între toate dorinţele tale, ea dă prioritate viziunii. S-ar putea să ai reţineri să foloseşti ideea, pe motivul că nu eşti sigur dacă, într-adevăr, crezi ceea ce afirmi. Nu contează.

Scopul exerciţiilor de astăzi este de a aduce puţin mai aproape vremea când ideea va fi pe de-a-ntregul adevărată. S-ar putea să fii foarte tentat să crezi că ţi se cere vreun sacrificiu atunci când spui că, mai presus de orice, vrei să vezi.

Dacă te nelinişteşte absenţa oricărei rezerve pe care o implică o astfel de afirmaţie, adaugă:
"Ea nu poate decât să binecuvânteze."
Ideea de astăzi are nevoie de multe repetări pentru ca folosul să fie maxim. Să se folosească la cel puţin fiecare jumătate de oră şi, dacă se poate, de mai multe ori.

Ai putea încerca s-o faci la fiecare 15 sau 20 de minute. Este recomandabil ca, atunci când te trezeşti sau la scurt timp după aceea, să stabileşti un anume interval de timp pentru folosirea ideii şi să încerci să-l respecţi de-a lungul zilei.

Nu va fi greu să o faci, chiar dacă vei fi angajat într-o conversaţie sau ocupat cu altceva în momentul respectiv. Chiar şi atunci poţi să repeţi, în sinea ta, o scurtă propoziţie, fără a deranja.


Adevărata întrebare este: cât de des îţi vei aduce aminte? Cât de mult îţi doreşti ca ideea de astăzi să fie adevărată? Răspunde la una din întrebări şi ai răspuns şi celeilalte. Vei sări, probabil, peste câteva aplicaţii, poate chiar peste mai multe. Nu te lăsa afectat, dar încearcă, totuşi, să te ţii de program de atunci înainte. Dacă simţi măcar o dată, de-a lungul zilei, că ai fost perfect sincer în timp ce repetai ideea de astăzi, poţi fi sigur că te-ai scutit de mulţi ani de efort.





24 ianuarie 2017

"Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea." - “A Course in Miracles”



Lecţia 26

"Gândurile mele de atac îmi atacă invulnerabilitatea."

Este desigur evident faptul că, de vreme ce poţi fi atacat, nu eşti invulnerabil. Consideri atacul o ameninţare reală. Aceasta deoarece crezi că tu poţi să ataci cu adevărat.

Iar ceea ce ar avea efect prin tine trebuie să aibă efect şi asupra ta. Tocmai această lege te va mântui în cele din urmă, dar deocamdată o foloseşti greşit.

De aceea, trebuie să înveţi cum o poţi folosi în serviciul propriilor tale interese, şi nu împotriva lor. Deoarece gândurile tale de atac vor fi proiectate, te vei teme de atac.

Iar dacă te temi de atac, trebuie să crezi că nu eşti invulnerabil. Gândurile de atac te fac, aşadar, vulnerabil în propria minte, căci acolo se află gândurile de atac.

Gândurile de atac şi invulnerabilitatea nu pot fi acceptate împreună. Ele se contrazic reciproc.

Ideea de astăzi ne prezintă gândul că întotdeauna te ataci mai întâi pe tine însuţi. Dacă gândurile de atac trebuie să comporte credinţa că eşti vulnerabil, efectul lor este acela de a te slăbi în proprii tăi ochi.

Astfel ele ţi-au atacat modul tău de a te percepe pe tine însuţi, iar deoarece crezi în ele, nu mai poţi crede în tine.

O imagine falsă despre tine a ajuns să ia locul a ceea ce eşti. Punerea în practică a ideii de astăzi te va ajuta să înţelegi că vulnerabilitatea sau invulnerabilitatea sunt rezultatul propriilor tale gânduri.

Nimic în afară de gândurile tale nu te poate ataca. Nimic în afară de gândurile tale nu te poate face să crezi că eşti vulnerabil.

Şi nimic în afară de gândurile tale nu îţi poate dovedi că toate acestea nu sunt aşa. În aplicarea ideii de astăzi sunt necesare şase perioade de exersare. Să se încerce două minute pentru fiecare din ele, deşi perioada poate fi redusă dacă este prea mare disconfortul.

Nu reduce însă mai mult decât atât. Perioada de exersare să înceapă cu repetarea ideii pentru astăzi, continuând - cu ochii închişi - cu trecerea în revistă a întrebărilor rămase fără răspuns a căror rezolvare te îngrijorează.

Îngrijorarea poate lua forma deprimării, supărării, senzaţiei de a fi constrâns, temerii, presimţirii sau preocupării. Orice problemă încă nerezolvată care are tendinţa să-ţi revină în gând de-a lungul zilei constituie un subiect potrivit.

Nu vei putea folosi prea multe pentru fiecare perioadă de exersare în parte, fiindcă va trebui acordat fiecărei probleme mai mult timp decât de obicei.

Ideea de astăzi să se aplice după cum urmează: Mai întâi, denumeşte situaţia:
"Sunt îngrijorat de ......."
Apoi ia în considerare fiecare rezolvare care-ţi vine în minte în această privinţă şi care ţi-a pricinuit îngrijorare, referindu-te la fiecare în mod concret, spunând:
"Mă tem că se va întâmpla ......."
Dacă faci exerciţiile cum se cuvine, ar trebui să ai la dispoziţie vreo cinci sau şase alternative îngrijorătoare pentru fiecare situaţie de care te foloseşti şi, foarte posibil, chiar mai multe.

Este mult mai util să tratezi câteva situaţii în mod amănunţit, decât să parcurgi un număr mare de situaţii. Pe măsură ce lista rezolvărilor anticipate pentru fiecare situaţie se extinde, vei găsi, probabil, că pe unele din ele, mai ales pe cele care-ţi vin în minte către sfârşit, le accepţi mai puţin. Încearcă totuşi, pe cât posibil, să le tratezi pe toate deopotrivă.

După ce ai denumit fiecare rezolvare de care ţi-e teamă, spune în sinea ta:
"Acest gând este un atac asupra mea."

Încheie fiecare perioadă de exersare repetându-ţi încă odată ideea de astăzi.





19 ianuarie 2017

"Nu cunosc menirea nici unui lucru." - “A Course in Miracles”



Lecţia 25

"Nu cunosc menirea nici unui lucru."

Rostul înseamnă înţeles. Ideea de astăzi explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. Nu-i cunoşti menirea. De aceea pentru tine este lipsit de înţeles. Totul este menit pentru interesele tale.

Aceasta le este menirea; acesta le este rostul; acesta le este înţelesul. Tocmai prin recunoaşterea acestui fapt, ceea ce vezi capătă înţeles. Percepi lumea şi tot ce este în ea ca având înţeles în funcţie de scopurile ego-ului.

Aceste scopuri nu au nimic de-a face cu propriile tale interese, ego-ul nefiind tu. Această identificare falsă te face incapabil să înţelegi menirea vreunui lucru. Ca rezultat, eşti nevoit să îl foloseşti greşit.

Când crezi lucrul acesta, vei încerca să îţi retractezi scopurile pe care le-ai atribuit lumii, în loc să le întăreşti. Un alt mod de a descrie scopurile pe care le percepi acum este să spui că ele toate sunt preocupate de interese "personale".

Întrucât nu ai interese personale, scopurile tale nu sunt, de fapt, preocupate de nimic. Prin urmare, dedicându-te lor, nu ai nici un scop. Şi astfel nu cunoşti menirea nici unui lucru.

Înainte de a putea înţelege ceva din exerciţiile de astăzi, să ne mai oprim asupra unui gând. La nivelele cele mai de suprafaţă, recunoşti, desigur, rostul. Totuşi, rostul nu poate fi înţeles la aceste nivele.

De exemplu, poţi înţelege că rostul telefonului este acela de a face posibilă o convorbire cu cineva care nu se află fizic în imediata ta apropiere. Ceea ce nu înţelegi este rostul încercării de a intra în legătură cu el, şi tocmai lucrul acesta face contactul tău cu el semnificativ sau lipsit de înţeles.

Este de o importanţă crucială pentru procesul tău de învăţare să fii dispus să renunţi la scopurile pe care le-ai fixat fiecărui lucru.

Recunoaşterea faptului că ele sunt mai degrabă lipsite de înţeles decât "bune" sau "rele" este singurul mod de a realiza această renunţare.

Ideea de astăzi este un pas în această direcţie. Sunt necesare şase perioade de exersare, fiecare având durata de două minute. Fiecare să înceapă cu o repetare lentă a ideii de astăzi, urmată de rotirea privirii în jur şi oprirea ei asupra oricărui obiect care îţi atrage atenţia, fie el apropiat sau depărtat," important ", sau "neimportant", "uman" sau "inuman".      
Cu ochii aţintiţi asupra fiecărui subiect selectat astfel, spune, de exemplu:
" Nu cunosc menirea acestui scaun."
" Nu cunosc menirea acestui stilou."
" Nu cunosc menirea acestei mâini."

Rosteşte aceste cuvinte rar, fără a-ţi lua ochii de la subiect până nu ai terminat afirmaţia despre el. Treci apoi la subiectul următor şi aplică ideea de astăzi ca mai înainte. 




14 ianuarie 2017

"Nu îmi percep propriile interese." - “A Course in Miracles”



Lecţia 24

"Nu îmi percep propriile interese."

În nici o situaţie ce apare nu vezi limpede acea rezolvare care te-ar face fericit. De aceea nu ai nici un principiu călăuzitor pentru acţiune adevărată şi nici posibilitatea de a judeca rezultatul.

Ceea ce faci este determinat de felul cum percepi situaţia, iar această percepţie este greşită. În mod inevitabil deci tu nu îţi vei sluji propriile interese. Şi totuşi, ele sunt unicul tău ţel în orice situaţie care este percepută corect.

Altfel, nu îţi vei da seama care sunt aceste interese. Dacă ţi-ai da seama că nu îţi percepi propriile interese, ai putea fi învăţat care sunt acestea. Dar în prezenţa convingerii tale că ştii care sunt ele, nu poţi învăţa.

Ideea de astăzi este un pas spre deschiderea minţii tale, astfel încât învăţarea să poată începe. Exerciţiile de astăzi necesită mult mai multă onestitate decât eşti obişnuit să manifeşti.

Câteva subiecte, asupra cărora se va reflecta cu onestitate şi atenţie în fiecare din cele cinci perioade de exersare care vor fi întreprinse astăzi, vor fi mai utile decât o examinare mai pripită a unui mare număr de subiecte.
Se sugerează câte două pentru fiecare din perioadele de cercetare pe care le presupun exerciţiile. Perioadele de exersare să înceapă cu repetarea ideii de astăzi, urmată de cercetarea minţii, cu ochii închişi, pentru a depista situaţii nerezolvate de care eşti preocupat în prezent.

Accentul să fie pe descoperirea rezolvării pe care o doreşti. Îţi vei da repede seama că ai în minte o mulţime de ţeluri care fac parte din rezolvarea dorită, şi că aceste ţeluri se află la nivele diferite şi sunt adesea în conflict unele cu altele.

Aplicând ideea de astăzi, denumeşte fiecare situaţie care îţi vine in minte, iar apoi enumeră cu băgare de seamă cât poţi de multe ţeluri care ţi-ar plăcea să fie atinse în rezolvarea situaţiei respective.

Formularea fiecărei aplicări să fie, în mare, după cum urmează: 
În situaţia ....... mi-ar place să se întâmple ......." şi aşa mai departe.
Încearcă să acoperi toată mulţimea de soluţii diferite care îţi vin onest în minte, chiar dacă unele dintre ele par să fie direct legate de situaţie sau poate că nu-i sunt deloc proprii.

Dacă aceste exerciţii sunt efectuate corect, vei recunoaşte repede că ridici o mulţime de pretenţii faţă de situaţie, care nu au nimic de-a face cu ea.

Vei recunoaşte, de asemenea, că multe ţeluri sunt contradictorii, că nu te poţi gândi la nici o rezolvare unitară şi că vei fi dezamăgit în legătură cu unele dintre ţelurile tale, oricum s-ar rezolva situaţia. După parcurgerea listei cuprinzând cât mai multe ţeluri râvnite pentru fiecare situaţie nerezolvată care îţi vine în minte, spune-ţi în sinea ta:

"Nu-mi percep propriile interese în această situaţie." şi treci la următoarea.





6 ianuarie 2017

"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac." - “A Course in Miracles”



Lecţia 23

"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac."

Ideea de astăzi conţine singura cale de ieşire din teamă care va duce vreodată la vreun rezultat. Nimic altceva nu va izbuti; orice altceva este lipsit de înţeles. Această cale însă nu poate da greş. Fiecare gând pe care îl ai alcătuieşte câte un segment din lumea pe care o vezi.

Cu gândurile tale deci trebuie să lucrăm, dacă urmează să schimbăm felul tău de a percepe lumea. Dacă gândurile de atac sunt cauza lumii pe care o vezi, trebuie să înveţi că tocmai aceste gânduri nu le vrei.

Nu are nici un rost să deplângi lumea. Nu are nici un rost să încerci să schimbi lumea. Ea nu se poate schimba, fiindcă este doar un efect.
Ce are rost însă este să-ţi schimbi gândurile despre lume. Astfel schimbi cauza.

Efectul se va schimba automat. Lumea pe care o vezi este o lume răzbunătoare, şi fiecare lucru din ea este un simbol a răzbunării. Fiecare percepţie a "realităţii externe" este o reprezentare plastică a propriilor tale gânduri de atac.

Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă putem numi asta vedere. Nu este oare fantezie un cuvânt mai bun pentru un asemenea proces, iar halucinaţie un termen mai potrivit pentru rezultat?

Vezi lumea pe care ai făcut-o, dar nu te vezi pe tine însuţi ca fiind plăsmuitorul de imagini, făcătorul de chipuri. Nu poţi fi scăpat sau mântuit de lume, dar te poţi desprinde de cauza ei.

Iată ce este mântuirea, căci unde este lumea pe care o vezi, când cauza ei a dispărut? Viziunea conţine deja cele ce vor înlocui tot ce crezi că vezi acum. Frumuseţea îţi poate lumina imaginile, chipurile cioplite, transformându-le în aşa fel încât să le iubeşti, cu toate că au fost plăsmuite din ură. Căci nu le vei plăsmui de unul singur.

Ideea de astăzi introduce gândul că nu eşti prins în capcana lumii pe care o vezi, deoarece cauza ei poate fi schimbată. Această schimbare impune, mai întâi, identificarea cauzei şi apoi desprinderea de ea, pentru a putea fi înlocuită.

Primii doi paşi în acest proces îţi solicită cooperarea, pasul final însă nu.

Imaginile tale au fost deja înlocuite. Făcând primii paşi, vei vedea că aşa este. Pe lângă folosirea ei de câte ori apare nevoia de-a lungul zilei, în aplicarea ideii de astăzi sunt necesare cinci perioade de exersare.

Privind în jurul tău, repetă mai întâi rar ideea în sinea ta, apoi închide-ţi ochii şi dedică aproximativ un minut cercetării minţii, pentru a depista toate gândurile de atac care se ivesc.

În timp ce îţi trece fiecare prin minte, spune:
"Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac la adresa ......."
În timp ce spui aceasta, păstrează fiecare gând de atac în minte, iar apoi alungă-l şi treci la următorul. În perioadele de exersare, încredinţează-te că incluzi atât gândurile de atacare cât şi cele de a fi atacat.

***Efectele lor sunt identice deoarece gândurile sunt identice. Încă nu îţi dai seama de lucrul acesta, dar ţi se cere acum numai să le tratezi la fel în perioadele de practică. Suntem încă la nivelul identificării cauzei lumii pe care o vezi. Când vei învăţa, în cele din urmă, că gândurile de atacare şi cele de atac nu sunt diferite, vei fi gata să te desprinzi de cauză.




2 ianuarie 2017

“Ceea ce văd este o formă de răzbunare.” - “A Course in Miracles”



Lecţia 22


“Ceea ce văd este o formă de răzbunare.”

Ideea de astăzi descrie cu acurateţe felul în care trebuie să vadă lumea oricine nutreşte gânduri de atac.

Deoarece şi-a proiectat mânia asupra lumii, el vede răzbunarea gata să- l lovească. Propriul său atac este perceput astfel ca autoapărare.

Aceasta devine un cerc din ce în ce mai vicios, până când el este dispus să-şi schimbe felul în care vede. Altfel, gândurile de atac şi contraatac îl vor preocupa şi îi vor popula întreaga lui lume.

Ce pace a minţii este posibilă atunci pentru el? Tocmai din această fantezie nebunească vrei să scapi.
Oare nu sunt veşti îmbucurătoare să auzi că fantezia nu este adevărată?
Oare nu este o fericită descoperire să afli că poţi scăpa?
Tu ai făcut ceea ce vrei să distrugi; tot ce urăşti şi ai ataca şi ai ucide.
Tot ce te înfricoşează nu există.

Priveşte astăzi lumea din jurul tău de cel puţin cinci ori, timp de cel puţin un minut de fiecare dată. În timp ce privirea ţi se strămută de la un obiect la altul, de la un corp la altul, spune în sinea ta:
"Văd numai ceea ce este perisabil."
"Nu văd nimic care ar putea dăinui."
"Ceea ce văd nu este real."
"Ceea ce văd este o formă de răzbunare. "
La sfârşitul fiecărei perioade de exerciţiu, întreabă-te:

"Aceasta este oare lumea pe care vreau s-o văd de fapt?" 

Răspunsul este desigur evident.