Lecţia 25
"Nu
cunosc menirea nici unui lucru."
Rostul
înseamnă înţeles. Ideea de astăzi explică de ce nimic din ceea ce vezi nu
înseamnă nimic. Nu-i cunoşti menirea. De aceea pentru tine este lipsit de
înţeles. Totul este menit pentru interesele tale.
Aceasta le
este menirea; acesta le este rostul; acesta le este înţelesul. Tocmai prin
recunoaşterea acestui fapt, ceea ce vezi capătă înţeles. Percepi lumea şi tot
ce este în ea ca având înţeles în funcţie de scopurile ego-ului.
Aceste
scopuri nu au nimic de-a face cu propriile tale interese, ego-ul nefiind tu. Această identificare falsă te face incapabil să
înţelegi menirea vreunui lucru. Ca rezultat, eşti nevoit să îl foloseşti
greşit.
Când crezi
lucrul acesta, vei încerca să îţi retractezi scopurile pe care le-ai atribuit
lumii, în loc să le întăreşti. Un alt mod de a descrie scopurile pe care le
percepi acum este să spui că ele toate sunt preocupate de interese
"personale".
Întrucât nu
ai interese personale, scopurile tale nu sunt, de fapt, preocupate de nimic.
Prin urmare, dedicându-te lor, nu ai nici un scop. Şi astfel nu cunoşti menirea
nici unui lucru.
Înainte de a
putea înţelege ceva din exerciţiile de astăzi, să ne mai oprim asupra unui
gând. La nivelele cele mai de suprafaţă, recunoşti, desigur, rostul. Totuşi,
rostul nu poate fi înţeles la aceste nivele.
De exemplu,
poţi înţelege că rostul telefonului este acela de a face posibilă o convorbire
cu cineva care nu se află fizic în imediata ta apropiere. Ceea ce nu înţelegi
este rostul încercării de a intra în legătură cu el, şi tocmai lucrul acesta
face contactul tău cu el semnificativ sau lipsit de înţeles.
Este de o
importanţă crucială pentru procesul tău de învăţare să fii dispus să renunţi la
scopurile pe care le-ai fixat fiecărui lucru.
Recunoaşterea
faptului că ele sunt mai degrabă lipsite de înţeles decât "bune" sau
"rele" este singurul mod de a realiza această renunţare.
Ideea de
astăzi este un pas în această direcţie. Sunt necesare şase perioade de
exersare, fiecare având durata de două minute. Fiecare să înceapă cu o repetare lentă a ideii de astăzi, urmată de rotirea
privirii în jur şi oprirea ei asupra oricărui obiect care îţi atrage atenţia,
fie el apropiat sau depărtat," important ", sau
"neimportant", "uman" sau "inuman".
Cu ochii
aţintiţi asupra fiecărui subiect selectat astfel, spune, de exemplu:
" Nu cunosc menirea acestui
scaun."
" Nu cunosc menirea acestui
stilou."
" Nu cunosc menirea acestei
mâini."
Rosteşte
aceste cuvinte rar, fără a-ţi lua ochii de la subiect până nu ai terminat
afirmaţia despre el. Treci apoi la subiectul următor şi aplică ideea de astăzi
ca mai înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu