"Voiesc să fie lumină."

Lecţia 73

"Voiesc să fie lumină."

Astăzi ne oprim asupra voii pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu. Ea nu este de-o seamă cu dorinţele deşarte ale egoului, din care se nasc întunericul şi nimicul. Voia pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu are toată puterea creaţiei în ea. Dorinţele deşarte ale ego-ului sunt neîmpărtăşite, şi de aceea nu au nici o putere.

Dorinţele lui nu sunt deşarte în sensul că nu pot face o lume a iluziilor, iar credinţa ta în această lume poate fi foarte puternică.

Sunt în schimb cu adevărat deşarte în ceea ce priveşte creaţia. Ele nu fac nimic real.

Dorinţele deşarte şi reproşurile sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorinţele ego-ului i-au dat naştere, iar nevoia de reproşuri a ego-ului, care este necesară pentru a o menţine, o populează cu figuri care par să te atace şi care strigă după "dreapta" judecată. Aceste figuri devin intermediarii angajaţi de ego în traficul de reproşuri. Ele stau între conştienţa ta şi realitatea fraţilor tăi. Contemplându-le, nu îţi cunoşti fraţii şi nici Sinele.

În acest troc bizar, în care vina este negociată de infinite ori, iar reproşurile cresc cu fiecare târg pe care îl închei, ţi-a dispărut voia. Poate o astfel de lume să fi fost creată prin voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtăşeşte cu Tatăl Său? A creat oare Dumnezeu dezastru pentru fiul Său?

Creaţia este Voia amândurora, împreună.

Ar crea Dumnezeu o lume care să-L ucidă pe El însuşi?

Astăzi vom încerca încă odată să ajungem la lumea care este în concordanţă cu voia ta.

Lumina se află în ea, deoarece ea nu se opune Voii lui Dumnezeu. Ea nu este Cerul, dar lumina Cerului o luminează. Întunericul s-a risipit. Dorinţele deşarte ale ego-ului au fost retrase. Însă lumina care se revarsă asupra acestei lumi îţi reflectă voia, şi ca atare în tine, acolo unde ea trebuie să se afle, o vom căuta.

Tabloul tău despre lume poate oglindi ce este înăuntru. Nici sursa luminii, nici cea a întunericului nu poate fi găsită în afară.

Reproşurile îţi întunecă mintea şi te uiţi, înspre afară, la o lume întunecată.

Iertarea face întunericul să se ridice, îţi reafirmă voia, lăsându-te să priveşti o lume a luminii.

Am subliniat în mai multe rânduri că bariera reproşurilor se trece uşor şi nu poate sta între tine şi mântuirea ta.

Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi şi să mori?

Uită argumentele ego-ului, care caută să dovedească că toate acestea sunt într-adevăr Cerul. Ştii că nu este aşa. Nu se poate să-ţi doreşti aşa ceva.

Există un punct dincolo de care iluziile nu pot trece. Suferinţa nu este fericire, iar tu fericire vrei cu adevărat. Aşa îţi este voia în adevăr. Şi astfel, mântuirea este de asemenea voia ta.

Vrei să reuşeşti în ceea ce încercăm să facem astăzi. Vom întreprinde totul cu binecuvântarea şi cu acordul tău bucuros.

Astăzi vom reuşi, dacă îţi reaminteşti că îţi doreşti mântuirea.

Vrei să accepţi planul lui Dumnezeu, deoarece eşti părtaş la el. Nu ai nici o voie care i s-ar putea opune cu adevărat şi nu doreşti să i te opui.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de orice altceva, doreşti libertatea de a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat.

Astăzi, egoul e cel care stă neputincios în faţa voii tale. Voia ta e liberă şi nimic nu o poate birui. Întreprindem de aceea exerciţiile de astăzi cu fericită încredere, siguri că vom găsi ceea ce voieşti să găseşti şi că ne vom aduce aminte de ceea ce voieşti să-ţi aduci aminte.

Nici o dorinţă deşartă nu ne poate reţine, nici nu ne poate amăgi cu o iluzie a tăriei. Facă-se voia ta astăzi şi sfârşească-se pentru totdeauna credinţa dementă că ai ales iadul în locul Cerului.

Ne vom începe perioadele mai lungi de practică prin recunoaşterea faptului că planul lui Dumnezeu pentru mântuire, şi numai al Său, este pe de-a-ntregul în acord cu voia ta. El nu constituie scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să-l accepţi; ci este unicul scop de aici în care tu şi Tatăl tău sunteţi în perfect acord.

Vei reuşi astăzi, căci astfel s-a împlinit vremea pentru liberarea Fiului lui Dumnezeu din iad şi de toate dorinţele deşarte.

Voia sa îi este acum restituită conştienţei sale. Iar el binevoieşte chiar azi să privească lumina din el şi să fie mântuit. După ce îţi pomeneşti toate acestea, hotărât fiind să-ţi păstrezi voia limpede în minte, spune în sinea ta, cu fermitate blândă şi siguranţă liniştită:

"Voiesc să fie lumină. Fie să contemplu lumina Care reflectă Voia lui Dumnezeu şi a mea."

Lasă-ţi apoi voia să se afirme, împreunată fiind cu puterea lui Dumnezeu şi unită cu Sinele tău. Pune restul perioadei de exersare sub îndrumarea Lor. Alătură-te Lor în timp ce Ei arată calea. În perioadele mai scurte de exersare, fă din nou o declaraţie a ceea ce vrei cu adevărat.

Spune:

"Voiesc să fie lumină. Întunericul nu este voia mea."

Acestea se vor repeta de câteva ori pe oră. E însă foarte important să aplici ideea de astăzi în această formă, imediat ce eşti tentat să nutreşti oarecare reproş. Asta te va ajuta să-ţi abandonezi reproşurile, în loc să le cocoleşti şi să le ascunzi în întuneric.

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"

"Reproşurile mele sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."

Lecţia 72

"Reproşurile mele sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."

Deşi am recunoscut faptul că planul de mântuire al ego-ului este opus planului de mântuire al lui Dumnezeu, încă nu am stabilit faptul că acesta este un atac activ asupra planului Său şi o încercare deliberată de a-l distruge.

În acest atac, lui Dumnezeu i se atribuie însuşirile care sunt de fapt asociate egoului, în timp ce ego-ul pare să preia atributele lui Dumnezeu. Dorinţa fundamentală a ego-ului este aceea de a-L înlocui pe Dumnezeu.

De fapt, egoul este întruparea fizică a acestei dorinţe.

Căci tocmai această dorinţă pare să împrejmuiască mintea cu un trup, ţinând-o separată şi singură, incapabilă să ajungă la alte minţi, altfel decât prin intermediul trupului care a fost făcut ca să o întemniţeze.

Limita pusă comunicării nu poate fi cel mai bun mijloc de a o dezvolta. Cu toate acestea, ego-ul vrea să te facă să crezi contrariul. Deşi încercarea de a păstra limitările pe care un trup tinde să le impună este deci evidentă, poate nu este la fel de vădit de ce reproşurile constituie un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu.

Dar hai să examinăm mai atent pentru ce fel de lucruri eşti în stare să porţi pică? Nu-i aşa că sunt asociate întotdeauna cu ceva ce face un trup?

O persoană spune ceva ce nu îţi este pe plac. Face ceva ce îţi displace. Îşi "trădează" gândurile ostile prin comportamentul său. Nu ai de a face aici cu ceea ce este persoana.

Dimpotrivă, eşti exclusiv ocupat cu ceea ce face ea într-un trup. Nu numai că nu reuşeşti să o ajuţi să se elibereze de limitările corpului. Dar şi încerci să o ţii legată de corp, confundând-o cu acesta, judecându-i ca fiind unul şi acelaşi lucru.

Într-aceasta este atacat Dumnezeu, fiindcă, dacă Fiul Său este doar un trup, la fel trebuie să fie şi El. Un Creator total diferit de creaţia sa este de neconceput.

Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să-I fie planul de mântuire? Care altul ar putea fi, dacă nu moartea? Încercând să se prezinte pe Sine ca Autor al Vieţii şi nu al morţii, El este un mincinos şi un înşelător, plin de promisiuni false, oferind iluzii în locul adevărului.

Realitatea aparentă a corpului face de-a dreptul convingător acest fel de a-L vedea pe Dumnezeu.

De fapt, dacă corpul ar fi real, ar fi într-adevăr dificil să eviţi această concluzie. Iar fiecare reproş insistă asupra faptului că trupul este real, trecând total cu vederea ceea ce este fratele tău; îţi întăreşte credinţa că el este un corp şi îl condamnă pentru aceasta; şi afirmă că mântuirea sa trebuie să fie moartea, proiectând acest atac asupra lui Dumnezeu şi făcându-L pe El răspunzător de aceasta.

În această arenă pregătită cu grijă, unde animale întărâtate îşi caută prada şi unde graţierea nu are ce căuta, vine ego-ul să te mântuiască.

Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta şi să ne bucurăm. Trup fiind, nu te lăsa lipsit de ceea ce oferă trupul, ia puţinul pe care-l poţi căpăta.

Dumnezeu nu ţi-a dat nimic. Trupul este singurul tău mântuitor. El este moartea lui Dumnezeu şi mântuirea ta. Aceasta este credinţa universală a lumii pe care o vezi. Unii urăsc trupul şi încearcă să- l vatăme şi să-l umilească. Alţii îl iubesc şi încearcă să-l ridice în slăvi şi să-l exalte. Însă câtă vreme trupul stă în centrul conceptului tău despre tine însuţi, ataci planul lui Dumnezeu pentru mântuire şi nutreşti reproşuri la adresa Lui şi a creaţiei Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului şi să O saluţi cu bucurie, ca pe un Prieten.

Mântuitorul ales îi ia, în schimb, locul. El este prietenul tău; Dumnezeu îţi este vrăjmaş. Astăzi vom încerca să oprim aceste atacuri lipsite de sens la adresa mântuirii. Vom încerca, în schimb, să primim mântuirea cum se cuvine. Percepţia ta răsturnată a fost dezastruoasă pentru pacea minţii tale. Te-ai văzut pe tine într-un trup, iar adevărul în afara ta, devenit inaccesibil conştienţei tale, zăvorât fiind de limitările corpului. Acum vom încerca să vedem altfel toate acestea. Lumina adevărului e în noi, acolo unde a fost pusă de Dumnezeu. Trupul e cel care este în afara noastră, şi nu se află în grija noastră.

A fi fără trup înseamnă a fi în starea noastră firească.

A recunoaşte înseamnă a fi în starea noastră firească.

A recunoaşte lumina adevărului din noi înseamnă a ne recunoaşte aşa cum suntem.

A ne vedea Sinele ca separat de trup înseamnă capătul atacului asupra planului lui Dumnezeu pentru mântuire şi acceptarea Lui, în schimb. Iar acolo unde planul Lui este acceptat, este înfăptuit deja.

Ţelul nostru în perioadele de exersare mai lungi este astăzi acela de a deveni conştienţi de faptul că planul lui Dumnezeu pentru mântuire a fost deja înfăptuit în noi. Altfel, noi atacăm ceea ce nu recunoaştem.

Vom încerca acum să lăsăm deoparte judecata şi vom întreba care este planul lui Dumnezeu pentru noi:

"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi, ca să pot înţelege."

Vom aştepta apoi în linişte răspunsul Lui. Am atacat planul lui Dumnezeu pentru mântuire, fără a aştepta să auzim care este acesta. Ne-am strigat atât de tare reproşurile, încât nu I-am mai ascultat Vocea. Ne-am folosit reproşurile ca să ne închidem ochii şi să ne astupăm urechile.

Acum însă vrem să vedem, să auzim şi să aflăm.

"Ce este mântuirea, Părinte?"

Întreabă şi ţi se va răspunde. Caută şi vei găsi. Nu mai întrebăm ego-ul ce este mântuirea şi unde să o găsim. Întrebăm adevărul. Fii sigur, atunci, că răspunsul va fi adevărat, datorită Celui pe care Îl întrebi. Ori de câte ori simţi că încrederea ţi se destramă şi speranţa în reuşită abia mai pâlpâie, gata să se stingă, repetă-ţi întrebarea şi rugămintea, reamintindu-ţi că o adresezi Creatorului nemărginit al nemărginirii, care te-a creat asemenea Lui: 

"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi ca să pot înţelege."

Îţi va răspunde. Fii hotărât să auzi.

Una sau două perioade de exersare mai scurte pe oră vor fi de ajuns astăzi, de vreme ce vor fi ceva mai lungi decât de obicei.

Aceste exerciţii vor începe cu:

"Reproşurile sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu. Fie ca, în loc să-l atac, să-l accept. Ce este mântuirea, Părinte?"

Aşteaptă apoi aproximativ un minut în tăcere, preferabil cu ochii închişi, şi ascultă să- I auzi răspunsul. 

LECŢIA anterioară__

"DUMNEZEU ESTE"

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

Lecţia 71

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

S-ar putea să nu îţi dai seama că ego-ul a alcătuit un plan de mântuire opus planului lui Dumnezeu. Tocmai în acest plan crezi tu.

De vreme ce este opusul planului lui Dumnezeu, crezi, de asemenea, că a accepta planul lui Dumnezeu în locul celui oferit de ego înseamnă a fi damnat.

Pare, desigur, absurd. Însă după ce vom fi examinat mai cu atenţie în ce constă, de fapt, planul ego-ului, poate vei realiza că, oricât de absurd ar fi, chiar crezi în el.

Planul de mântuire al ego-ului gravitează în jurul purtării reproşurilor. El susţine că, dacă altcineva ar vorbi sau ar acţiona diferit, dacă vreo împrejurare sau întâmplare exterioară s-ar schimba, ai fi mântuit.

Astfel, sursa mântuirii este percepută constant ca exterioară ţie. Fiecare reproş este o declaraţie şi o aserţiune în care crezi, care spune:

"Dacă acest lucru (această situaţie) ar fi altfel, aş fi mântuit."

Schimbarea minţii, răzgândirea, necesară pentru dobândirea mântuirii, este astfel cerută de la toţi şi toate, cu excepţia ta.

Rolul pe care îl desemnezi propriei tale minţi în acest plan este aşadar, pur şi simplu, acela de a determina ce anume, în afara ei însăşi, trebuie să se schimbe, dacă este să fii mântuit.

Conform acestui plan dement, orice sursă de mântuire percepută este acceptabilă, cu condiţia să nu izbutească. Acest lucru garantează continuarea căutării neroditoare, întrucât persistă iluzia că, deşi aceste speranţe au fost mereu înşelate, există încă motive de speranţă în alte locuri şi în alte lucruri. O altă persoană îţi va sluji mai bine; o altă situaţie îţi va oferi totuşi succes. Astfel se prezintă planul de mântuire al ego-ului.

Poţi vedea, desigur, cât de bine este în strictă concordanţă cu doctrina de bază a ego-ului:

"Caută, dar nu găsi."

Fiindcă, ce altceva ar putea garanta mai sigur că nu vei găsi mântuirea decât prin canalizarea tuturor eforturilor tale spre căutarea ei acolo unde nu se află?

Planul de mântuire al lui Dumnezeu izbuteşte tocmai pentru că, urmându-i îndrumarea, cauţi mântuirea acolo unde se află. Însă dacă este să reuşeşti, Dumnezeu promiţându-ţi că aşa va fi, trebuie să binevoieşti să o cauţi numai acolo. Altfel scopul îţi este împărţit şi vei încerca să urmezi două planuri de mântuire care sunt diametral opuse în toate privinţele. Rezultatul îţi poate aduce numai derută, mizerie şi un sentiment profund al ratării şi disperării.

Cum poţi scăpa de toate acestea? Foarte simplu.

Ideea de astăzi este răspunsul. Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti. Nu poate exista nici un conflict real în această privinţă, deoarece nu există nici o alternativă posibilă la planul lui Dumnezeu, care să te mântuiască.

Al Său este unicul plan a cărui rezolvare este certă.

Al Său este unicul plan care trebuie să reuşească.

Să exersăm astăzi recunoaşterea acestei certitudini. Şi să ne bucurăm că există un răspuns la ceea ce pare să fie un conflict fără nici o rezolvare posibilă.

Toate lucrurile Îi sunt posibile lui Dumnezeu.

Mântuirea trebuie să fie a ta, datorită planului Său, care nu poate da greş.

Începe cele două perioade de exersare mai lungi, gândindu-te la ideea de astăzi şi dându-ţi seama că ea conţine două părţi, fiecare aducându-şi contribuţia la întreg în mod egal.

Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea ta va izbuti, alte planuri nu. Nu te lăsa pradă disperării sau mâniei pentru a doua parte a afirmaţiei; ea este inerentă primei părţi. Iar în prima parte se află deplina eliberare de toate încercările tale demente şi de propunerile nebuneşti pentru a te elibera.

Ele au dus la deprimare şi mânie; însă planul lui Dumnezeu va reuşi. Va duce la eliberare şi bucurie.

Amintindu-ţi acestea, să dedicăm restul perioadelor de practică mai lungi rugăminţii adresate lui Dumnezeu de a ne dezvălui planul Său. Întreabă-l foarte concret:

"Ce ai vrea să fac?"

"Unde ai vrea să mă duc?"

"Ce ai vrea să spun şi cui?"

Acordă-I Lui toată iniţiativa pe tot restul perioadei de practică şi lasă-L să-ţi spună ce ai de făcut în planul Său pentru mântuirea ta. Îţi va răspunde pe măsura bunăvoinţei tale de a-I auzi Vocea. Nu refuza să auzi.

Însăşi faptul că faci exerciţiile dovedeşte că binevoieşti, într-o oarecare măsură, să auzi. Este suficient pentru aţi revendica dreptul la răspunsul lui Dumnezeu.

În perioadele de exersare mai scurte, spune deseori în sinea ta că planul de mântuire al lui Dumnezeu, şi numai al Său, va izbuti.

Răspunde prompt la toate ispitele de a reproşa şi răspunde-le cu această formă a ideii de astăzi: 

"Reproşurile sunt opusul planului de mântuire al lui Dumnezeu. Însă numai planul Lui va izbuti."

Încearcă să-ţi reaminteşti ideea zilei de vreo şase sau şapte ori pe oră. Nici nu ar putea exista un mod mai bun de a petrece o jumătate de minut (sau mai puţin), decât reamintindu-ţi Sursa mântuirii tale, văzând-o acolo unde se află.

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"