Lecţia 90
Pentru
această recapitulare, vom folosi următoarele idei:
"Fie să recunosc
problema ca să poată fi rezolvată."
Fie să-mi dau seama
că problema este întotdeauna o formă de reproş care îmi scapă.
Fie să înţeleg, de
asemenea, că soluţia este întotdeauna un miracol prin care îngădui ca reproşul
să fie înlocuit.
Astăzi, îmi voi
reaminti simplitatea mântuirii, întărind lecţia care ne învaţă că există o singură
problemă şi o singură soluţie.
Problema este un
reproş, soluţia un miracol. Iar eu invit la mine soluţia, iertând reproşul şi
primind cu bucurie miracolul care îi ia locul.
Aplicări
concrete ale acestei idei ar putea lua următoarele forme:
" Acest lucru
(această situaţie) îmi pune o problemă pe care o vreau rezolvată."
"Miracolul
dindărătul acestui reproş va rezolva pentru mine această problemă."
"Răspunsul la
această problemă este miracolul pe care îl ascunde problema."
"Fie să recunosc
faptul că problemele mi-au fost rezolvate."
Mi se pare că am
probleme datorită faptului că folosesc timpul în mod eronat. Eu cred că mai
întâi vine problema şi că trebuie să treacă un timp înainte ca ea să fie
rezolvată. Nu sesizez problema şi răspunsul ca fiind simultane în prezenţa lor,
şi aceasta pentru că încă nu îmi dau seama că Dumnezeu a aşezat răspunsul
laolaltă cu problema, astfel încât să nu poată fi separate de timp.
Sfântul Spirit mă va
învăţa toate acestea, dacă Îl voi lăsa. Iar eu voi înţelege că este cu neputinţă
să am o problemă care să nu fi fost rezolvată deja.
În
aplicaţiile specifice vor fi utile aceste forme ale ideii:
"Nu trebuie să
aştept să se rezolve acest lucru (această situaţie)."
"Răspunsul la
această problemă mi s-a dat deja, dacă vreau să îl accept."
"Timpul nu poate
separa această problemă de soluţia ei."
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu