Mântuirea şi iertarea
sunt asemenea.
Amândouă
dau de înţeles că ceva merge anapoda; ceva de care trebuie să fii mântuit,
pentru care trebuie să fii iertat spiritual; ceva eronat care are nevoie de
schimbări corective; ceva aparte sau diferit de Voia lui Dumnezeu.
Astfel, ambii termeni
implică ceva imposibil, dar care totuşi s-a întâmplat, rezultând o stare de
conflict între ceea ce este şi ceea ce nu ar putea fi niciodată.
Iată că, astfel, adevărul şi
iluziile se află pe picior de egalitate, căci fiecare dintre ele s-a întâmplat.
Imposibilul devine acel lucru
pentru care ai nevoie de iertare, de care ai nevoie să fii mântuit.
Mântuirea devine acum zona de
frontieră dintre adevăr şi iluzie. Ea reflectă adevărul, fiind mijlocul prin
care poţi scăpa de iluzii.
Totuşi, ea nu este încă
adevărul, deoarece desface ceea ce nu a fost făcut niciodată. Cum ar putea
exista vreodată vreun loc de întâlnire, unde Pământul şi Cerul pot fi
reconciliate în cuprinsul unei minţi unde există ambele?
Mintea care vede iluzii, le
consideră reale.
Ele
au existenţă prin faptul că sunt gânduri. Şi totuşi nu sunt reale, fiindcă
mintea care gândeşte aceste lucruri este separată de Dumnezeu.
Ce
uneşte oare mintea şi gândurile separate cu Mintea şi Gândul care sunt de-a
pururi una?
Ce
plan ar putea păstra adevărul neatins, recunoscând totodată nevoia pe care o
aduc iluziile şi oferind mijloace prin care acestea să fie desfăcute, fără
atacuri şi fără pic de durere?
Ce
ar putea fi acest plan decât un Gând al lui Dumnezeu, prin care nefăcutul este
trecut cu vederea şi prin care nişte păcate, care nu au fost niciodată reale,
sunt uitate?
Sfântul Spirit păstrează acest plan
al lui Dumnezeu, exact aşa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu şi
în propria ta minte. Acest plan este în afara timpului, dat fiind că Sursa lui
este atemporală. Totuşi, el operează în cadrul timpului, datorită credinţei
tale că timpul este real.
Sfântul Spirit priveşte neabătut ceea
ce vezi tu: păcat, durere, moarte, mâhnire, despărţire şi pierdere.
Cu
toate acestea, El ştie că un lucru trebuie să fie în continuare adevărat:
Dumnezeu este mereu
Iubire,
şi toate acestea nu sunt Voia Sa.
Acesta este Gândul care aduce iluziile
în faţa adevărului şi le vede drept ceea ce sunt: aparenţe, îndărătul cărora se
află ceea ce este neschimbător şi sigur.
Acesta este Gândul care mântuieşte şi
iartă, deoarece nu-şi pune credinţa în ceea ce nu este creat de unica Sursă pe
care-o cunoaşte.
Acesta este Gândul a cărui funcţie este
să mântuiască, dăruindu-ţi această funcţie ca fiind propria ta funcţie.
Mântuirea îţi este
funcţia,
asemenea Aceluia căruia I-a fost dat planul. Acum ţi s-a încredinţat acest
plan, asemenea Lui.
El
are un singur răspuns la toate aparenţele, indiferent de forma, de mărimea, de
profunzimea lor, sau de oricare alte atribute pe care pare să le aibă:
"Mântuirea este
unica mea funcţie aici. Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt
Voia Sa."
Tu, cel care vei ajunge
să făptuieşti miracole, încredinţează-te că exersezi temeinic ideea de astăzi.
Încearcă să percepi
tăria din cele ce le spui, pentru că acestea sunt cuvinte în care stă
libertatea ta.
Tatăl tău te iubeşte.
Toată lumea durerilor
nu este Voia Sa.
Iartă-te pentru
gândul că El ar fi dorit toate acestea pentru tine.
Lasă apoi Gândul, prin care El ţi-a
înlocuit toate greşelile, să pătrundă în cotloanele întunecate ale minţii tale
care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Sa.
Această parte a
minţii aparţine lui Dumnezeu, ca şi restul, de altfel. Ea nu poate să-şi
gândească gândurile solitară, nu poate să le realizeze ascunzându-le de El.
Lasă să pătrundă
lumina, şi nu vei mai vedea nici un obstacol în calea celor ce le voieşte El
pentru tine.
Dezvăluie secretele
tale luminii Sale binevoitoare, şi vezi cât de intens mai străluceşte această
lumină în tine.
Exersează astăzi Gândul Său,
şi lasă lumina Sa să descopere şi să lumineze toate ungherele întunecate şi,
transfigurându-le, să le împreuneze cu restul.
Este Voia lui
Dumnezeu să nu aibă decât un singur Fiu. Este Voia lui Dumnezeu că singurul Său
Fiu eşti tu.
Gândeşte-te
la toate acestea astăzi, când exersezi, şi începe lecţia pe care o învăţăm, cu
această îndrumare pe calea adevărului:
"Mântuirea este
unica mea funcţie aici. Mântuirea şi iertarea sunt asemenea."
Apleacă-te
apoi spre Cel cu care îţi împărtăşeşti funcţia aici, şi lasă-L să te înveţe tot
ce ai nevoie să deprinzi pentru a lăsa toată teama deoparte şi aţi cunoaşte
Sinele ca fiind iubire, iubire ce nu are contrariu în tine.
Iartă
toate gândurile care s-ar opune adevărului împlinirii, unităţii şi păcii tale.
Nu poţi pierde darurile hărăzite ţie de Tatăl tău.
Tu nu vrei să fii alt
sine.
Nu
ai nici o funcţie care nu vine de la Dumnezeu.
Iartă-te
de acea funcţie despre care crezi că ţi-ai creat-o singur. Iertarea şi
mântuirea sunt asemenea.
Iartă
ceea ce ai plăsmuit şi eşti mântuit.
Pentru
astăzi avem un mesaj special care are puterea de aţi înlătura pentru totdeauna
din minte orice formă de îndoială şi teamă. Dacă eşti tentat să crezi în
realitatea lor, adu-ţi aminte că aparenţele nu pot ţine piept adevărului pe
care-l conţin aceste preaputernice cuvinte:
"Mântuirea este
unica mea funcţie aici. Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt
Voia Sa."
Unica
ta funcţie îţi spune că eşti unul. Aminteşte-ţi de asta în timpul care se
scurge între răgazurile de cinci minute pe care le dăruieşti spre a le
împărtăşi cu El, Cel care împărtăşeşte cu tine planul lui Dumnezeu.
Adu-ţi
aminte:
"Mântuirea este
unica mea funcţie aici. "
Astfel
aşterni iertarea asupra minţii tale, lăsând să fie îndepărtată cu blândeţe
toată teama, pentru ca iubirea să-şi găsească locul ce i se cuvine în tine şi
să-ţi arate că eşti Fiul lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu