Recapitulare
II
Suntem gata acum
pentru o nouă recapitulare.
Vom
începe acolo unde ne-a lăsat recapitularea precedentă, şi ne vom ocupa zilnic
de două idei. Prima parte a fiecărei zile va fi dedicată uneia dintre aceste
idei, pentru ca ultima parte a zilei să fie dedicată celeilalte.
Vom avea o perioadă
mai lungă de exersare şi altele mai scurte şi mai frecvente, în timpul cărora
vom exersa fiecare dintre cele două idei.
Perioadele
mai lungi de exersare se vor conforma acestei forme generale: rezervă-ţi cam
cincisprezece minute pentru fiecare din ele şi începe prin a te gândi la ideile
zilei şi la comentariile incluse în teme. Dedică între trei şi patru minute
citirii lor fără grabă, chiar de mai multe ori - dacă doreşti, apoi închide
ochii şi ascultă.
Repetă
prima frază a perioadei de exersare dacă simţi cumva că mintea ţi-o ia razna,
însă încearcă să-ţi petreci cea mai mare parte a timpului ascultând liniştit,
dar cu atenţie. Te aşteaptă un mesaj. Fii încrezător că îl vei primi.
Aminteşte-ţi
că el îţi aparţine şi că îl vrei. Nu-ţi lăsa intenţia să se clatine în faţa
gândurilor care te distrag. Dă-ţi seama că, oricare ar fi forma sub care ar
apare, ele nu au nici un înţeles şi nici o putere.
Înlocuieşte-le cu
afirmarea hotărârii tale de a reuşi.
Nu
uita că voia ta are putere asupra tuturor fanteziilor şi viselor. Încrede-te că
ea te va scoate la liman, purtându-te dincolo de toate acestea. Priveşte toate
aceste perioade de exersare ca fiind
consacrate căii, adevărului şi vieţii.
Refuză
să fii abătut din drum de digresiuni, iluzii şi gândurile morţii. Te-ai consacrat mântuirii. Fii hotărât, zi
de zi, să nu îţi laşi funcţia neîndeplinită.
Reafirmă-ţi
atitudinea hotărâtă şi în perioadele mai scurte de exersare, folosind forma
iniţială a ideii pentru aplicaţii generale, precum şi forme mai specifice, dacă
e nevoie. În comentariile care urmează enunţării ideilor sunt incluse câteva
forme specifice.
Acestea,
totuşi, sunt numai nişte sugestii.
Nu
cuvintele anume pe care le foloseşti contează.
Lecţia 81
Ideile
noastre de recapitulat pentru astăzi sunt:
"Eu sunt lumina
lumii."
Cât de sfânt sunt eu,
căruia i-a fost dată funcţia de a lumina lumea!
Fie ca în faţa
sfinţeniei mele să fiu cuprins de liniştea tăcerii.
În lumina ei blândă,
fie ca toate conflictele mele să dispară.
În pacea ei, fie
să-mi aduc aminte cine sunt.
Câteva
forme specifice pentru aplicarea acestei idei atunci când par să apară nişte
dificultăţi anume, ar fi:
"Fie să nu
ascund lumina lumii din mine."
"Fie ca lumina
lumii să răzbată prin această aparenţă."
"Această umbră se va risipi în faţa luminii."
"Această umbră se va risipi în faţa luminii."
"Iertarea îmi este
funcţia ca lumină a lumii."
Tocmai prin
acceptarea funcţiei mele voi vedea lumina lumii în mine.
Iar în această
lumină, funcţia mea va sta, clar şi absolut neambiguu, în faţa vederii mele.
Acceptarea mea nu se
bizuie pe faptul că îmi dau seama sau nu de funcţia pe care o am, întrucât nu
înţeleg încă iertarea.
Totuşi, sunt
încredinţat că, în lumină, o voi vedea aşa cum este.
Forme
specifice pentru folosirea ideii ar putea include:
"Fie ca acest
lucru (această situaţie) să mă ajute să înţeleg ce înseamnă iertarea."
"Fie să nu îmi
separ funcţia de voia mea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu