25 ianuarie 2018

"Voiesc să fie lumină."




Lecţia 87

Recapitularea noastră de astăzi va parcurge aceste idei:

"Voiesc să fie lumină."

Astăzi voi putea face uz de puterea mea.
Nu este voia mea să orbecăiesc în întuneric, temându-mă de umbre, de lucruri nevăzute şi ireale.
Lumina să-mi fie azi călăuza. O voi urma acolo unde mă va conduce şi voi privi numai ce îmi arată ea.
Astăzi voi trăi pacea percepţiei adevărate.

Următoarele forme ale acestei idei pot fi utile în aplicaţii concrete:
" Acest lucru (această situaţie) nu poate ascunde lumina pe care voiesc să o văd."
"Tu stai în lumină împreună cu mine, (nume)."
"În lumină, acest lucru (această situaţie) va arăta altfel." 
"Nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu."

Astăzi sunt în siguranţă, deoarece nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu.

Numai atunci când cred că există o altă voie poate să mi se facă teamă. Încerc să atac numai când mi-e teamă, şi numai când încerc să atac pot crede că siguranţa mea veşnică îmi este ameninţată.

Astăzi voi recunoaşte că toate acestea nu s-au întâmplat. Sunt în siguranţă, deoarece nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu.

Câteva forme utile ale acestei idei se pot aplica în situaţii concrete, precum:
"Fie să percep acest lucru (această situaţie) conform Voii lui Dumnezeu."
"Este Voia lui Dumnezeu, şi a mea, deopotrivă, să fii Fiul Lui (nume)."
"Acest lucru (această situaţie) este parte din Voia lui Dumnezeu pentru mine, oricum l-aş vedea (aş vedea-o)."
"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea. " 

Începe ziua citind cele cinci idei, inclusiv comentariile. După aceea nu este nevoie să reflectezi asupra lor într-o anumită ordine, cu toate că fiecare trebuie exersată măcar o dată. Dedică fiecărei perioade de practică două minute sau chiar mai mult, gândindu-te, în urma lecturii lor, la idee şi la comentariile aferente. Fă-o cât se poate de des de-a lungul zilei.
Dacă una din cele cinci idei te atrage mai mult decât celelalte, concentrează-te asupra aceleia. Oricum, la sfârşitul zilei, să le recapitulezi, neapărat, pe toate încă o dată. În perioadele de exersare, nu este nevoie să-ţi însuşeşti comentariile ce urmează fiecărei idei, nici cuvânt cu cuvânt, nici în amănunţime.

Încearcă, mai degrabă, să scoţi în evidenţă punctul esenţial şi să te gândeşti la el ca făcând parte din recapitularea ideii de care se leagă. După ce ai citit ideea şi comentariile aferente, exerciţiile se vor face cu ochii închişi şi, pe cât posibil, atunci când te afli într-un loc liniştit.

Acestea sunt indicaţii pentru perioadele de practică la stadiul tău de învăţare. Va trebui să înveţi însă să nu reclami vreun cadru special pentru a aplica ceea ce ai învăţat. Vei avea nevoie de ceea ce ai învăţat mai ales în situaţii care se arată a fi tulburătoare, şi nu atât în cele care dinainte par a fi calme şi liniştite.

Rostul celor învăţate este de a-ţi da putinţa să aduci cu tine liniştea şi să vindeci îndurerarea şi zbuciumul. Asta nu se face evitându-le, căutând un liman al izolării, numai pentru tine. Mai ai încă de învăţat că pacea este parte din tine şi că ea nu cere altceva decât să fii prezent pentru a îmbrăţişa orice situaţie în care te afli.

Şi, în sfârşit, vei învăţa că nu există limită pentru prezenţa ta, astfel că pacea ta este pretutindeni, asemenea ţie. Vei remarca desigur că, din raţiuni legate de recapitulare, unele dintre idei nu sunt date întocmai ca în forma lor originală. Foloseşte-le aşa cum sunt date aici. Nu e nevoie să te întorci la afirmaţiile originale, nici să aplici ideile aşa cum s-a recomandat atunci. Evidenţiem acum relaţiile dintre primele cincizeci de idei pe care le-am parcurs până acum şi coerenţa sistemului de gândire către care te conduc acestea. 




***



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu