Lecţia 85
Recapitularea
de astăzi va parcurge următoarele idei:
"Reproşurile
mele ascund lumina lumii din mine."
Reproşurile
mele îmi arată ceea ce nu se află nicăieri şi îmi ascund ceea ce aş vrea să
văd. Odată recunoscut acest lucru, ce nevoie mai am de reproşurile mele?
Ele mă ţin în
întuneric şi ascund lumina.
Reproşurile
şi lumina nu pot merge împreună, dar lumina şi viziunea trebuie să fie împreunate,
pentru ca eu să pot vedea.
Pentru a vedea,
trebuie să mă lepăd de reproşuri.
Vreau
să văd, iar acesta va fi mijlocul prin care voi reuşi.
Aplicaţii
specifice ale acestei idei ar putea fi făcute sub aceste forme:
"Să
nu folosesc aceasta ca o piedică în calea văzului."
"Lumina lumii va
risipi toate acestea."
"Nu
am nevoie de aceasta. Vreau să văd."
"Mântuirea
mea vine de la mine."
Astăzi voi recunoaşte
unde se află mântuirea mea.
Se află în mine,
deoarece Sursa ei se află acolo.
Nu şi-a părăsit Sursa
şi, ca atare, nu a putut să-mi părăsească mintea.
Nu o voi căuta în
afara mea. Ea nu se găseşte afară, ca apoi să fie adusă înăuntru; ci dinăuntrul
meu, ea se va întinde dincolo de toate, iar tot ce văd va reflecta numai şi
numai lumina care străluceşte în mine şi în ea însăşi.
Aceste
forme ale ideii sunt adecvate pentru aplicaţii mai specifice:
"Să nu mă las
ispitit de acest lucru (această situaţie), aşteptând din altă parte, şi nu de
la mine, mântuirea mea."
"Nu voi îngădui
acestui (acestei situaţii) să stea în calea conştientizării Sursei mântuirii
mele."
"Acest lucru
(această situaţie) nu deţine nici o putere pentru a îndepărta de la mine
mântuirea."
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu