"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."

Lecţia 79

"Fie să recunosc problema, ca să poată fi rezolvată."

O problemă nu poate fi rezolvată dacă nu ştii care este problema. Chiar dacă este deja rezolvată, încă vei avea problema pentru că nu îţi dai seama că ea este deja rezolvată.

Oricine din această lume pare să îşi aibă problemele lui speciale. Însă toate sunt una şi aceeaşi şi trebuie recunoscute ca una singură, dacă e să fie acceptată unica soluţie ce le rezolvă pe toate.

Cine poate să-şi da seama că o problemă a fost rezolvată dacă mai crede că problema este alta? Chiar dacă i se dă răspunsul, el nu îi poate vedea relevanţa. Iată situaţia în care te găseşti acum. Ai răspunsul, dar nu eşti încă sigur care este problema.

Pari să fii confruntat cu un lung şir de probleme diferite şi, cum scapi de una, următoarea apare. Par să nu aibă sfârşit. Nici o clipă nu te simţi complet liber de probleme şi împăcat. Tentaţia de a privi problemele ca fiind multiple este tentaţia de a păstra problema separării nerezolvată.

Lumea pare să te confrunte cu o multitudine de probleme, fiecare cerând un răspuns diferit. Această percepţie te pune într-o situaţie în care modul tău de rezolvare a problemelor trebuie să fie inadecvat, iar efectul inevitabil.

Nimeni nu ar putea rezolva toate problemele pe care pare să le conţină lumea. Ele par să se afle la atât de multe nivele, sub atât de multe forme variabile şi cu un conţinut atât de variat, încât te confruntă cu o situaţie imposibilă. Groaza şi deprimarea sunt inevitabile când dai cu ochii de ele. Unele răsar pe neaşteptate, chiar când crezi că le-ai rezolvat pe cele anterioare.

Altele rămân nerezolvate, adunate sub norul renegării, ridicându-se să te bântuie din când în când, numai pentru a fi ascunse din nou, tot nerezolvate. Toată această complexitate nu reprezintă decât o încercare disperată de a nu recunoaşte problema şi, ca atare, de a nu lăsa să fie rezolvată. Dacă ţi-ai putea da seama că singura ta problemă este separarea, indiferent de forma pe care o ia, ai putea accepta răspunsul, întrucât i-ai vedea relevanţa. Percepând constanta subadiacentă a tuturor problemelor cu care pari să te confrunţi, ai înţelege că ai mijloacele de a le rezolva pe toate. Şi ai folosi mijloacele, deoarece recunoşti problema.

În perioadele noastre mai lungi de practică de astăzi, vom întreba care este problema şi care îi este răspunsul. Nu vom presupune că ştim deja.

Vom încerca să ne eliberăm minţile de toate multiplele feluri diferite de probleme pe care credem că le avem. Vom încerca să ne dăm seama că avem numai o singură problemă, pe care nu am reuşit să o recunoaştem.

Vom întreba care este problema şi vom aştepta răspunsul. Ni se va spune. Apoi, vom întreba care este soluţia problemei. Şi ni se va spune.

Exerciţiile de astăzi vor fi încununate de succes în măsura în care nu insişti să defineşti problema. Poate nu vei reuşi să te dispensezi de toate ideile tale preconcepute, dar nici nu este necesar. Tot ce este necesar este să întreţii anumite dubii în legătură cu realitatea versiunii tale privind conţinutul problemelor tale.

Tu încerci acum să recunoşti că, prin faptul că ai recunoscut problema, răspunsul ţi-a şi fost dat, astfel încât problema şi răspunsul pot fi aduse laolaltă, iar tu poţi fi pe pace.

Exerciţiile mai scurte de astăzi nu vor fi stabilite în funcţie de timp, ci de nevoie. Vei sesiza multe probleme astăzi, fiecare cerând un răspuns. Eforturile noastre vor fi îndreptate spre recunoaşterea faptului că există doar o singură problemă şi un singur răspuns. Prin această recunoaştere sunt rezolvate toate problemele.

În această recunoaştere se află pacea.

Astăzi, să nu fii amăgit de forma problemelor. Ori de câte ori pare să se ivească vreo dificultate, spune-ţi repede: "Fie să recunosc problema aceasta, ca ea să poată fi rezolvată."

Apoi încearcă să suspenzi orice judecată despre conţinutul problemei respective. Dacă este posibil, închide ochii un moment şi întreabă care este problema.

Vei fi auzit şi ţi se va răspunde. 

LECŢIA anterioară

DUMNEZEU ESTE

***

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Lecţia 78

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile."

Poate că nu îţi este încă foarte clar faptul că fiecare decizie pe care o iei este o decizie între un reproş şi un miracol. Fiecare reproş stă ca un întunecat scut al urii dinaintea miracolului pe care vrea să îl tăinuiască. Şi pentru că îl ridici în faţa ochilor, nu vei vedea miracolul de după el. Însă tot timpul acesta, miracolul te aşteaptă în lumină, pe când tu stai cu mintea aţintită la reproşurile tale.

Astăzi vom trece dincolo de reproşuri, pentru a cuprinde în schimb miracolul cu privirea. Vom inversa modul în care vezi, nepermiţând văzului să se oprească înainte de a vedea. Nu vom zăbovi în faţa scutului de ură, ci îl vom lăsa în jos şi, cu blândeţe, ne vom ridica ochii, în tăcere, spre a-L privi pe Fiul lui Dumnezeu.

El te aşteaptă dindărătul reproşurilor tale, iar acum când te vei lăsa de ele, el va apare într-o lumină strălucitoare, acolo unde, odinioară, a stat fiecare reproş. Căci fiecare reproş este o piedică în calea văzului, iar pe măsură ce se ridică, îl vezi pe Fiul lui Dumnezeu acolo unde a fost mereu.

El stă în lumină, tu ai fost însă în beznă. Fiecare reproş adâncea bezna, şi tu nu ai putut vedea. Astăzi vom încerca să îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu. Nu vom mai admite să fim orbi pentru el; nu ne vom holba la reproşurile noastre. Astfel vederea lumii este inversată, pe măsură ce ne îndreptăm spre adevăr, lăsând teama deoparte.

Vom alege pe cineva pe care l-ai folosit drept ţintă a reproşurilor tale şi vom lăsa repulsiile deoparte, privindu-L. Cineva de care te temi, poate, sau pe care îl chiar urăşti; cineva pe care crezi că îl iubeşti şi care te-a supărat; cineva pe care îl numeşti prieten, dar pe care îl consideri ca fiind dificil uneori sau greu de mulţumit, pretenţios, agasant sau necredincios idealului pe care ar trebui să şi-l accepte, conform rolului pe care i l-ai fixat. Ştii pe care să îl alegi; numele lui (ei) ţi-a trecut prin minte. El (ea) va fi cel (cea) căruia (căreia) îi vom cere să-ţi fie arătat Fiul lui Dumnezeu.

Văzându-l pe el dindărătul reproşurilor pe care le-ai nutrit împotriva lui, vei învăţa că ceea ce stătea ascuns în timp ce nu îl vedeai se află în fiecare, şi poate fi văzut. Cel care ţi-a fost duşman îţi este mai mult decât prieten când este eliberat spre a-şi lua rolul sfânt desemnat lui de către Sfântul Spirit.

Lasă-l astăzi să-ţi fie mântuitor. Atare îi este rolul în planul Tatălui tău, Dumnezeu.

Perioadele mai lungi de practică de astăzi îl vor vedea în acest rol. Vei încerca să-l reţii în minte, mai întâi aşa cum îl consideri acum. Îi vei trece în revistă defectele, dificultăţile pe care le-ai întâmpinat cu el, durerea pe care ţi-a pricinuit-o, neglijenţa lui şi toate micile şi marile jigniri pe care ţi le-a adus. Îi vei privi trupul deopotrivă cu imperfecţiunile şi aspectele mai favorabile şi te vei gândi la greşelile şi chiar la "păcatele" lui.

Apoi să-I cerem Celui care îl cunoaşte pe acest Fiu al lui Dumnezeu în realitatea şi adevărul lui, să ne facă să îl privim într-un mod diferit şi să ne vedem mântuitorul radiind în lumina iertării adevărate, dată nouă. Îi cerem Lui, în Numele Sfânt al lui Dumnezeu şi al Fiului Său, la fel de sfânt precum El Însuşi:

"Fie să-mi contemplu mântuitorul în cel Pe care mi l-ai hărăzit mie, ca fiind cel Căruia să-i cer să mă conducă spre lumina sfântă În care stă, spre a putea fi una cu el."

Ochii corpului sunt închişi şi, în timp ce te gândeşti la cel care te-a mâhnit, îngăduie ca minţii tale să i se arate, dincolo de mâhnirile şi reproşurile tale, lumina din el. Ceea ce ai cerut nu poate fi refuzat. Mântuitorul tău a aşteptat clipa aceasta de mult. Vrea să fie liber şi să îţi dăruiască libertatea lui.

Sfântul Spirit se arcuieşte de la el către tine, nevăzând nici o separare în Fiul lui Dumnezeu. Iar ceea ce vezi prin El vă va elibera pe amândoi.

Fii foarte liniştit acum şi priveşte-ţi strălucitorul mântuitor. Nici un reproş întunecat nu eclipsează priveliştea lui.

Ai îngăduit Sfântului Spirit să exprime prin el rolul pe care i l-a dat Dumnezeu pentru ca tu să poţi fii mântuit.

Dumnezeu îţi mulţumeşte pentru aceste clipe liniştite de astăzi, în care ţi-ai lăsat deoparte imaginile şi ai privit miracolul iubirii pe care Sfântul Spirit ţi la arătat în locul lor.

Lumea şi Cerul se alătură spre a-ţi mulţumi, pentru că nu este gând al lui Dumnezeu care să nu trebuiască să jubileze la mântuirea ta şi a lumii, împreună cu tine.

Ne vom aminti de aceasta de-a lungul zilei şi acceptăm rolul desemnat nouă ca parte a planului pentru mântuire al lui Dumnezeu, şi nu al nostru.

Ispita pleacă de la noi, atunci când permitem fiecăruia pe care îl întâlnim să ne mântuiască, şi refuzăm şi-i ascundem lumina în dosul reproşurilor noastre.

Fiecăruia pe care îl întâlneşti şi aceluia la care te gândeşti sau care-ţi vine în minte din trecut, îngăduie-i să-i fie dat rolul de mântuitor, ca să-l poţi împărtăşi cu el.

Pentru voi amândoi şi pentru toţi cei nevăzători, deopotrivă, ne rugăm:

"Fie ca miracolele să înlocuiască toate reproşurile." 

LECŢIA anterioară___

DUMNEZEU ESTE

***

" Sunt îndreptăţit la miracole."

Lecţia 77

" Sunt îndreptăţit la miracole."

Eşti îndreptăţit la miracole fiindcă eşti ceea ce eşti.

Vei primi miracole fiindcă Dumnezeu este ceea ce este.

Şi vei oferi miracole fiindcă eşti una cu Dumnezeu.

Iată, din nou, cât de simplă este mântuirea! Este, pur şi simplu, o afirmare a adevăratei tale Identităţi. Iată ce vom sărbători astăzi.

Pretenţia ta la miracole nu stă în iluziile pe care le ai despre tine. Nu depinde de vreo putere magică pe care ţi-ai atribuit-o, nici de vreunul din ritualurile pe care le-ai născocit. Ea este inerentă adevărului a ceea ce eşti. Este implicită în ceea ce este Dumnezeu, Tatăl tău. A fost chezăşuită în crearea ta şi garantată de legile lui Dumnezeu.

Astăzi vom revendica miracolele care sunt dreptul tău, de vreme ce ele îţi aparţin. Ţi s-a făgăduit eliberarea deplină de lumea pe care ai făcut-o. Ai fost sigur că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul tău şi nu poate fi pierdută niciodată. Nu cerem nimic mai mult decât ce ne aparţine în adevăr. Totuşi, astăzi, ne vom încredinţa şi de faptul că nu ne vom mulţumi cu mai puţin.

Începe perioadele mai lungi de exersare, spunându-ţi cu deplină încredere că ceri numai ceea ce îţi aparţine de drept. Adu-ţi aminte şi că miracolele nu sunt luate niciodată de la unul, spre a fi date altuia, şi că, cerându-ţi drepturile, susţii drepturile tuturora.

Miracolele nu se supun legilor acestei lumi.

Ele doar decurg din legile lui Dumnezeu.

După această fază introductivă, aşteaptă în linişte asigurarea că cererea îţi este aprobată.

Ai cerut mântuirea lumii şi propria ta mântuire.

Ai cerut să ţi se dea mijloacele prin care este realizată această mântuire. Nu se poate să nu ţi se dea confirmarea.

Ceri doar să se facă Voia lui Dumnezeu.

Cerând asta, nu ceri de fapt nimic. Afirmi un fapt care nu poate fi negat. Sfântul Spirit nu poate decât să te asigure că cererea îţi este aprobată.

Faptul pe care l-ai admis aşa să fie.

Astăzi nu mai încape nici o îndoială şi incertitudine.

În sfârşit, punem o întrebare adevărată. Răspunsul este o afirmaţie simplă a unui simplu fapt. Vei primi confirmarea pe care o soliciţi.

Perioadele noastre mai scurte de exersare vor fi frecvente şi, de asemenea, vor fi închinate memento-ului unui simplu fapt.

Spune-ţi adesea:

"Sunt îndreptăţit la miracole."

Cere-le oricând se iveşte vreo situaţie în care este nevoie de ele. Vei recunoaşte aceste situaţii. Şi fiindcă nu te bazezi pe tine însuţi pentru a găsi miracolul, eşti pe deplin îndreptăţit să îl primeşti oricând îl ceri. Mai ţine minte să nu te dai mulţumit cu mai puţin decât răspunsul perfect.

Dacă vei fi ispitit, nu întârzia să-ţi spui:

"Nu voi da miracolele pe reproşuri. Vreau numai ceea ce îmi aparţine. Dumnezeu a instaurat miracolele ca dreptul meu." 

LECTIA anterioara__

DUMNEZEU ESTE

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Lecţia 76

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Am observat înainte câte lucruri lipsite de sens ţi s-au părut a fi mântuirea. Fiecare te-a încătuşat cu legi la fel de lipsite de sens. Nu eşti legat de ele. Însă pentru a înţelege că aşa este, trebuie mai întâi să-ţi dai seama că mântuirea nu se află în ele.

Atâta vreme cât vei căuta în lucruri care nu au nici un înţeles, te înlănţui în nişte legi care nu au nici un sens. Astfel cauţi să dovedeşti că mântuirea este acolo unde nu e.

Astăzi vom fi bucuroşi că nu o poţi dovedi. Fiindcă, dacă ai putea, ai căuta la nesfârşit mântuirea acolo unde nu este şi nu ai găsit-o niciodată.

Ideea de astăzi îţi spune încă o dată cât de simplă este mântuirea. Caut-o acolo unde ea te aşteaptă şi acolo o vei găsi. Nu căuta în altă parte, pentru că în altă parte nu se află. Gândeşte-te la libertatea ce se află în recunoaşterea faptului că nu eşti legat de toate legile bizare şi strâmbe pe care le-ai stabilit ca să te mântuiască.

Tu chiar crezi că vei flămânzi dacă nu ai avea teancuri de ştraifuri verzi de hârtie şi grămezi de mici discuri metalice. Chiar crezi că un bumb mic şi rotund sau vreo licoare împinsă în venele tale cu un ac ascuţit vor izgoni boala şi moartea.

Chiar crezi că eşti singur dacă un alt trup nu este cu tine. Demenţa gândeşte toate acestea. Tu le numeşti legi şi le aşezi sub diferite nume într-un lung catalog de ritualuri care nu au nici un folos şi care nu servesc la nimic.

Socoţi că trebuie să te supui "legilor" medicinei, celor economice sau ale sănătăţii; că nu ai decât să-ţi protejezi corpul şi vei fi mântuit. Acestea nu sunt legi, ci nebunie.

Corpul este pus în pericol de mintea care se vatămă pe sine.

Corpul suferă numai pentru ca mintea nu cumva să priceapă că este propria ei victimă.

Suferinţa este o mască pe care şi-o pune mintea pentru a ascunde ceea ce suferă cu adevărat. Ea nu vrea să înţeleagă faptul că îşi este propriul duşman; că se atacă pe sine şi vrea să moară.

De toate acestea vor să-ţi mântuiască corpul "legile" tale.

Iată de ce crezi că eşti un corp. Nu există legi, cu excepţia legilor lui Dumnezeu.

Această afirmaţie se cere repetată iar şi iar, până îţi dai seama că se aplică la tot ce ai plăsmuit în opoziţie cu Voia lui Dumnezeu. Magia ta nu are nici un sens. Ceea ce ea este sortită să mântuiască nu există. Numai ceea ce ea este sortită să ascundă te va mântui.

Legile lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite niciodată.

Vom închina ziua de astăzi celebrării bucuriei că lucrurile stau aşa. Acest fapt nu mai este un adevăr pe care noi îl vom ţine ascuns. Dimpotrivă, ne dăm seama că este un adevăr care ne păstrează veşnic liberi.

Magia încătuşează, însă legile lui Dumnezeu eliberează.

A venit lumina, fiindcă nu există legi în afara legilor Lui.

Astăzi vom începe perioadele mai lungi de exersare cu o scurtă recapitulare a diferitelor feluri de "legi" cărora am crezut că trebuie să ne supunem. Acestea ar include, de exemplu, "legile" nutriţiei, imunizării, medicamentaţiei şi ale protecţiei corpului în nenumărate feluri.

Gândeşte-te mai departe: crezi în "legile" prieteniei, ale "bunelor" relaţii şi ale reciprocităţii. Poate chiar crezi că există legi care stipulează ce este al lui Dumnezeu şi ce este al tău.

Multe "religii" s-au fondat pe aceasta. Ele nu vor să mântuiască, ci să damneze în numele Cerului.

Totuşi, ele nu sunt mai ciudate decât alte "legi" cărora susţii că trebuie să le dai ascultare pentru a fi în siguranţă.

Nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu.

Dă uitării astăzi toate credinţele magice şi prosteşti, şi păstrează-ţi mintea în liniştita alertă pentru a auzi Vocea care îţi spune adevărul.

Îl vei asculta pe Cel care spune că sub legile lui Dumnezeu nu există pierderi.

Plata nici nu se dă, nici nu se primeşte.

Schimbul nu se poate face; nu există nici un substitut; şi nimic nu e înlocuit de altceva.

Legile lui Dumnezeu dau mereu şi nu iau niciodată. Ascultă-L pe Cel care îţi spune toate acestea şi dă-ţi seama cât de prosteşti sunt "legile" despre care ai crezut că susţin lumea pe care credeai că o vezi.

Ascultă apoi mai departe. Îţi va mai vorbi.

Despre iubirea Tatălui tău pentru tine.

Despre bucuria nesfârşită pe care ţi-o oferă El.

Despre dorul după unicul Său Fiu, creat pentru a-i fi canal întru creaţie, dar care îi este tăgăduit de credinţa acestuia în iad.

Să deschidem astăzi canalele lui Dumnezeu spre El şi să-I lăsăm Voia să se extindă prin noi spre El.

Astfel creaţia sporeşte la nesfârşit.

Vocea Lui ne va vorbi despre toate acestea, ca şi despre bucuriile Cerului, pe care legile Sale le păstrează veşnic nelimitate.

Vom repeta ideea de astăzi până când vom fi ascultat şi înţeles că nu există legi în afara legilor lui Dumnezeu.

Apoi vom spune în sinea noastră, ca o dedicaţie cu care se sfârşeşte perioada de exersare:

"Nu sunt sub nici o lege, cu excepţia legilor lui Dumnezeu."

Vom repeta această dedicaţie de astăzi cât mai des posibil; cel puţin de patru sau cinci ori pe oră, cât şi ca răspuns la orice tentaţie, pe tot parcursul zilei, de a ne simţi supuşi altor legi.

Este adeverirea noastră a faptului că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că Fiul Său este mântuit. 

LECŢIA anterioară__

"DUMNEZEU ESTE"

"A venit lumina."

Lecţia 75

"A venit lumina."

A venit lumina. Eşti vindecat şi poţi vindeca.

A venit lumina. Eşti mântuit şi poţi mântui.

Eşti împăcat şi aduci cu tine pacea, oriunde mergi.

Au dispărut întunericul şi zbuciumul şi moartea.

A venit lumina. Astăzi sărbătorim finalul fericit al lungului tău vis, visul dezastrului. Nu mai există acum vise întunecate. A venit lumina.

Astăzi începe vremea luminii pentru tine şi pentru oricine. E o eră nouă, în care se naşte o lume nouă. Cea veche, trecând, n-a lăsat nici o urmă asupra ei. 
Astăzi vedem o lume diferită, căci a venit lumina.

Exerciţiile noastre pentru astăzi vor fi pline de fericire; în ele vom încerca să aducem mulţumire pentru trecerea celor vechi şi începutul noului. Nici o umbră nu rămâne să ne umbrească vederea şi să ascundă lumea pe care ne-o oferă iertarea.

Astăzi vom accepta lumea nouă drept ceea ce vrem să vedem. Ni se va da ceea ce dorim. Voim să vedem lumina; lumina a venit.

Perioadele noastre mai lungi de exersare vor fi dedicate cuprinderii cu privirea a lumii pe care ne-o arată iertarea noastră. Aceasta şi numai aceasta vrem să vedem.

Rostul nostru, care este unul singur, face ca ţelul să fie inevitabil.

Astăzi, lumea reală se înalţă în faţa noastră cuprinsă de bucuria de a fi văzută, în sfârşit. Acum că lumina a venit văzul ne este dăruit.

Nu vrem să vedem astăzi umbra ego-ului aruncată asupra lumii. Vedem lumina şi în ea vedem reflectarea Cerului întinzându-se peste lume.

Începe perioadele mai lungi de exersare, spunându-ţi vestea cea bună a eliberării tale:

"A venit lumina. Am iertat lumea."

Astăzi nu zăbovi asupra trecutului. Păstrează-ţi mintea complet deschisă, spălată de toate ideile trecute şi curăţită de fiecare concept pe care l-ai făurit.

Astăzi ai iertat lumea. O poţi privi acum ca şi când n-ai mai fi văzut-o niciodată. Încă nu ştii cum arată. Pur şi simplu, aştepţi să-ţi fie arătată.

În timp ce aştepţi, repetă de câteva ori, rar şi cu desăvârşită răbdare:

"A venit lumina. Am iertat lumea."

Dă-ţi seama de faptul că iertarea te îndreptăţeşte la viziune. Înţelege că Sfântul Spirit nu întârzie niciodată să dea harul văzului celui ce iartă. El nu va întârzia să ţi-l dea acum. Ai iertat lumea. Sfântul Spirit va fi cu tine în timp ce priveşti şi aştepţi. El îţi va arăta ceea ce vede viziunea adevărată. Aşa Îi este Voia, iar tu I te-ai alăturat.

Aşteptă-L cu răbdare. Va fi acolo. A venit lumina.

Ai iertat lumea. Spune-I Lui că ştii că nu poţi da greş, deoarece ai încredere în El. Iar ţie spune-ţi că aştepţi în deplină certitudine să priveşti lumea pe care ţi-a promis-o El. De acum înainte vei vedea altfel.

Astăzi a venit lumina. Şi vei vedea lumea care ţi-a fost făgăduită de când a început timpul şi în care sfârşitul timpului este chezăşuit. Şi perioadele mai scurte de exersare vor fi bucuroase aduceri aminte ale eliberării tale.

Reaminteşte-ţi, aproximativ la fiecare sfert de oră, că astăzi este o zi de sărbătoare specială.

Adu mulţumiri Graţiei lui Dumnezeu.

Aprinde-ţi bucuria în puterea iertării de a-ţi vindeca vederea total.

Fii încrezător că în această zi se află un nou început.

De vreme ce bezna trecutului nu-ţi mai apasă ochii, nu se poate să nu vezi. Iar ceea ce vezi va fi atât de binevenit, încât vei extinde mereu cu drag această zi.

Spune, deci:

"A venit lumina. Am iertat lumea."

Dacă cumva vei fi ispitit, spune oricui pare să te tragă înapoi în întuneric:

"A venit lumina. Te-am iertat."

Dedicăm această zi seninătăţii în care Dumnezeu ar vrea să te ştie. Păstreaz-o în conştienţa ta şi vezi-o pretutindeni, acum când sărbătorim începutul viziunii tale şi al vederii lumii reale, care a venit să înlocuiască lumea neiertată pe care ai crezut-o reală.

LECŢIA anterioară_

"DUMNEZEU ESTE"

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu."

Lecţia 74

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu."

Ideea de astăzi poate fi considerată gândul central spre care sunt îndreptate toate exerciţiile noastre.

Voia lui Dumnezeu este singura Voie.

Dacă ai recunoscut acest fapt, ai recunoscut că voia ta este a Lui. Credinţa în posibilitatea conflictului a dispărut. Pacea a luat locul ideii bizare că eşti sfâşiat de ţeluri conflictuale.

Ca o expresie a Voii lui Dumnezeu, nu ai alt ţel decât pe al Său.

E o imensă pace în ideea de astăzi, iar exerciţiile pentru astăzi sunt îndreptate spre a o găsi. Ideea însăşi este pe de-a-ntregul adevărată. De aceea, ea nu poate da naştere la iluzii. Fără iluzii, conflictul este imposibil.

Să încercăm să recunoaştem astăzi lucrul aceasta şi să trăim pacea pe care o aduce această recunoaştere.

Începe perioadele mai lungi de exersare, repetând de câteva ori aceste gânduri, rar şi cu hotărârea fermă de a înţelege ce înseamnă şi de a le păstra în minte:

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Nu pot să mă aflu în conflict cu Dumnezeu."

Petrece câteva minute, adăugând câteva gânduri înrudite, ca: "Sunt împăcat."

"Nimic nu mă poate tulbura. Voia mea este Voia lui Dumnezeu."

"Voia mea şi Voia lui Dumnezeu sunt una."

"Dumnezeu voieşte pace pentru Fiul Său."

În timpul acestei faze introductive, încredinţează-te că te ocupi rapid de toate gândurile conflictuale care s-ar putea să-ţi treacă prin minte.

Spune-ţi imediat:

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Aceste gânduri conflictuale sunt lipsite de sens."

Dacă există o singură zonă conflictuală care pare să fie deosebit de greu de rezolvat, scoate-o în evidenţă pentru a-i da o atenţie specială.

Gândeşte-te la ea scurt, dar foarte concret, identifică anume persoana şi situaţia sau situaţiile implicate, spunându-ţi:

"Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Pe aceasta o împărtăşesc împreună cu El. Conflictele mele în legătură cu ....... nu pot fi reale."

După ce ţi-ai limpezit astfel mintea, închide-ţi ochii şi încearcă să trăieşti pacea la care te îndreptăţeşte realitatea ta. Cufundă-te în ea şi simte-o cuprinzându-te în întregime. S-ar putea să fii tentat să iei aceste încercări drept acte de retragere sau renunţare, dar diferenţa se poate detecta uşor.

Dacă reuşeşti, vei avea un adânc sentiment de bucurie şi o vioiciune sporită, şi nu un sentiment de somnolenţă şi moleşire. Bucuria caracterizează pacea. Prin trăirea bucuriei îţi vei da seama că ai atins-o.

Dacă simţi că aluneci către retragere sau renunţare, repetă ideea pentru astăzi şi încearcă din nou. Fă-o de câte ori este necesar. Există un cert câştig în refuzul alunecării către retragere sau renunţare, chiar dacă nu trăieşti pacea pe care o cauţi.

În perioadele mai scurte, care se vor întreprinde astăzi la intervale regulate şi predeterminate, spune-ţi în sinea ta; "Nu există nicio voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu. Astăzi caut pacea Lui."

Încearcă apoi să găseşti ceea ce cauţi. Un minut sau două la fiecare jumătate de oră, cu ochii închişi, dacă este posibil, vor fi astăzi de mare folos în această încercare.

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"

"Voiesc să fie lumină."

Lecţia 73

"Voiesc să fie lumină."

Astăzi ne oprim asupra voii pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu. Ea nu este de-o seamă cu dorinţele deşarte ale egoului, din care se nasc întunericul şi nimicul. Voia pe care o împărtăşeşti cu Dumnezeu are toată puterea creaţiei în ea. Dorinţele deşarte ale ego-ului sunt neîmpărtăşite, şi de aceea nu au nici o putere.

Dorinţele lui nu sunt deşarte în sensul că nu pot face o lume a iluziilor, iar credinţa ta în această lume poate fi foarte puternică.

Sunt în schimb cu adevărat deşarte în ceea ce priveşte creaţia. Ele nu fac nimic real.

Dorinţele deşarte şi reproşurile sunt parteneri sau coproducători în reprezentarea lumii pe care o vezi. Dorinţele ego-ului i-au dat naştere, iar nevoia de reproşuri a ego-ului, care este necesară pentru a o menţine, o populează cu figuri care par să te atace şi care strigă după "dreapta" judecată. Aceste figuri devin intermediarii angajaţi de ego în traficul de reproşuri. Ele stau între conştienţa ta şi realitatea fraţilor tăi. Contemplându-le, nu îţi cunoşti fraţii şi nici Sinele.

În acest troc bizar, în care vina este negociată de infinite ori, iar reproşurile cresc cu fiecare târg pe care îl închei, ţi-a dispărut voia. Poate o astfel de lume să fi fost creată prin voia pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtăşeşte cu Tatăl Său? A creat oare Dumnezeu dezastru pentru fiul Său?

Creaţia este Voia amândurora, împreună.

Ar crea Dumnezeu o lume care să-L ucidă pe El însuşi?

Astăzi vom încerca încă odată să ajungem la lumea care este în concordanţă cu voia ta.

Lumina se află în ea, deoarece ea nu se opune Voii lui Dumnezeu. Ea nu este Cerul, dar lumina Cerului o luminează. Întunericul s-a risipit. Dorinţele deşarte ale ego-ului au fost retrase. Însă lumina care se revarsă asupra acestei lumi îţi reflectă voia, şi ca atare în tine, acolo unde ea trebuie să se afle, o vom căuta.

Tabloul tău despre lume poate oglindi ce este înăuntru. Nici sursa luminii, nici cea a întunericului nu poate fi găsită în afară.

Reproşurile îţi întunecă mintea şi te uiţi, înspre afară, la o lume întunecată.

Iertarea face întunericul să se ridice, îţi reafirmă voia, lăsându-te să priveşti o lume a luminii.

Am subliniat în mai multe rânduri că bariera reproşurilor se trece uşor şi nu poate sta între tine şi mântuirea ta.

Motivul este foarte simplu. Chiar vrei să fii în iad? Chiar vrei să plângi, să suferi şi să mori?

Uită argumentele ego-ului, care caută să dovedească că toate acestea sunt într-adevăr Cerul. Ştii că nu este aşa. Nu se poate să-ţi doreşti aşa ceva.

Există un punct dincolo de care iluziile nu pot trece. Suferinţa nu este fericire, iar tu fericire vrei cu adevărat. Aşa îţi este voia în adevăr. Şi astfel, mântuirea este de asemenea voia ta.

Vrei să reuşeşti în ceea ce încercăm să facem astăzi. Vom întreprinde totul cu binecuvântarea şi cu acordul tău bucuros.

Astăzi vom reuşi, dacă îţi reaminteşti că îţi doreşti mântuirea.

Vrei să accepţi planul lui Dumnezeu, deoarece eşti părtaş la el. Nu ai nici o voie care i s-ar putea opune cu adevărat şi nu doreşti să i te opui.

Mântuirea este pentru tine. Mai presus de orice altceva, doreşti libertatea de a-ţi reaminti cine eşti cu adevărat.

Astăzi, egoul e cel care stă neputincios în faţa voii tale. Voia ta e liberă şi nimic nu o poate birui. Întreprindem de aceea exerciţiile de astăzi cu fericită încredere, siguri că vom găsi ceea ce voieşti să găseşti şi că ne vom aduce aminte de ceea ce voieşti să-ţi aduci aminte.

Nici o dorinţă deşartă nu ne poate reţine, nici nu ne poate amăgi cu o iluzie a tăriei. Facă-se voia ta astăzi şi sfârşească-se pentru totdeauna credinţa dementă că ai ales iadul în locul Cerului.

Ne vom începe perioadele mai lungi de practică prin recunoaşterea faptului că planul lui Dumnezeu pentru mântuire, şi numai al Său, este pe de-a-ntregul în acord cu voia ta. El nu constituie scopul unei puteri străine, pe care ai fost obligat să-l accepţi; ci este unicul scop de aici în care tu şi Tatăl tău sunteţi în perfect acord.

Vei reuşi astăzi, căci astfel s-a împlinit vremea pentru liberarea Fiului lui Dumnezeu din iad şi de toate dorinţele deşarte.

Voia sa îi este acum restituită conştienţei sale. Iar el binevoieşte chiar azi să privească lumina din el şi să fie mântuit. După ce îţi pomeneşti toate acestea, hotărât fiind să-ţi păstrezi voia limpede în minte, spune în sinea ta, cu fermitate blândă şi siguranţă liniştită:

"Voiesc să fie lumină. Fie să contemplu lumina Care reflectă Voia lui Dumnezeu şi a mea."

Lasă-ţi apoi voia să se afirme, împreunată fiind cu puterea lui Dumnezeu şi unită cu Sinele tău. Pune restul perioadei de exersare sub îndrumarea Lor. Alătură-te Lor în timp ce Ei arată calea. În perioadele mai scurte de exersare, fă din nou o declaraţie a ceea ce vrei cu adevărat.

Spune:

"Voiesc să fie lumină. Întunericul nu este voia mea."

Acestea se vor repeta de câteva ori pe oră. E însă foarte important să aplici ideea de astăzi în această formă, imediat ce eşti tentat să nutreşti oarecare reproş. Asta te va ajuta să-ţi abandonezi reproşurile, în loc să le cocoleşti şi să le ascunzi în întuneric.

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"

"Reproşurile mele sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."

Lecţia 72

"Reproşurile mele sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."

Deşi am recunoscut faptul că planul de mântuire al ego-ului este opus planului de mântuire al lui Dumnezeu, încă nu am stabilit faptul că acesta este un atac activ asupra planului Său şi o încercare deliberată de a-l distruge.

În acest atac, lui Dumnezeu i se atribuie însuşirile care sunt de fapt asociate egoului, în timp ce ego-ul pare să preia atributele lui Dumnezeu. Dorinţa fundamentală a ego-ului este aceea de a-L înlocui pe Dumnezeu.

De fapt, egoul este întruparea fizică a acestei dorinţe.

Căci tocmai această dorinţă pare să împrejmuiască mintea cu un trup, ţinând-o separată şi singură, incapabilă să ajungă la alte minţi, altfel decât prin intermediul trupului care a fost făcut ca să o întemniţeze.

Limita pusă comunicării nu poate fi cel mai bun mijloc de a o dezvolta. Cu toate acestea, ego-ul vrea să te facă să crezi contrariul. Deşi încercarea de a păstra limitările pe care un trup tinde să le impună este deci evidentă, poate nu este la fel de vădit de ce reproşurile constituie un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu.

Dar hai să examinăm mai atent pentru ce fel de lucruri eşti în stare să porţi pică? Nu-i aşa că sunt asociate întotdeauna cu ceva ce face un trup?

O persoană spune ceva ce nu îţi este pe plac. Face ceva ce îţi displace. Îşi "trădează" gândurile ostile prin comportamentul său. Nu ai de a face aici cu ceea ce este persoana.

Dimpotrivă, eşti exclusiv ocupat cu ceea ce face ea într-un trup. Nu numai că nu reuşeşti să o ajuţi să se elibereze de limitările corpului. Dar şi încerci să o ţii legată de corp, confundând-o cu acesta, judecându-i ca fiind unul şi acelaşi lucru.

Într-aceasta este atacat Dumnezeu, fiindcă, dacă Fiul Său este doar un trup, la fel trebuie să fie şi El. Un Creator total diferit de creaţia sa este de neconceput.

Dacă Dumnezeu este un trup, care trebuie să-I fie planul de mântuire? Care altul ar putea fi, dacă nu moartea? Încercând să se prezinte pe Sine ca Autor al Vieţii şi nu al morţii, El este un mincinos şi un înşelător, plin de promisiuni false, oferind iluzii în locul adevărului.

Realitatea aparentă a corpului face de-a dreptul convingător acest fel de a-L vedea pe Dumnezeu.

De fapt, dacă corpul ar fi real, ar fi într-adevăr dificil să eviţi această concluzie. Iar fiecare reproş insistă asupra faptului că trupul este real, trecând total cu vederea ceea ce este fratele tău; îţi întăreşte credinţa că el este un corp şi îl condamnă pentru aceasta; şi afirmă că mântuirea sa trebuie să fie moartea, proiectând acest atac asupra lui Dumnezeu şi făcându-L pe El răspunzător de aceasta.

În această arenă pregătită cu grijă, unde animale întărâtate îşi caută prada şi unde graţierea nu are ce căuta, vine ego-ul să te mântuiască.

Dumnezeu te-a făcut trup. Foarte bine. Să acceptăm asta şi să ne bucurăm. Trup fiind, nu te lăsa lipsit de ceea ce oferă trupul, ia puţinul pe care-l poţi căpăta.

Dumnezeu nu ţi-a dat nimic. Trupul este singurul tău mântuitor. El este moartea lui Dumnezeu şi mântuirea ta. Aceasta este credinţa universală a lumii pe care o vezi. Unii urăsc trupul şi încearcă să- l vatăme şi să-l umilească. Alţii îl iubesc şi încearcă să-l ridice în slăvi şi să-l exalte. Însă câtă vreme trupul stă în centrul conceptului tău despre tine însuţi, ataci planul lui Dumnezeu pentru mântuire şi nutreşti reproşuri la adresa Lui şi a creaţiei Sale, ca nu cumva să auzi Vocea adevărului şi să O saluţi cu bucurie, ca pe un Prieten.

Mântuitorul ales îi ia, în schimb, locul. El este prietenul tău; Dumnezeu îţi este vrăjmaş. Astăzi vom încerca să oprim aceste atacuri lipsite de sens la adresa mântuirii. Vom încerca, în schimb, să primim mântuirea cum se cuvine. Percepţia ta răsturnată a fost dezastruoasă pentru pacea minţii tale. Te-ai văzut pe tine într-un trup, iar adevărul în afara ta, devenit inaccesibil conştienţei tale, zăvorât fiind de limitările corpului. Acum vom încerca să vedem altfel toate acestea. Lumina adevărului e în noi, acolo unde a fost pusă de Dumnezeu. Trupul e cel care este în afara noastră, şi nu se află în grija noastră.

A fi fără trup înseamnă a fi în starea noastră firească.

A recunoaşte înseamnă a fi în starea noastră firească.

A recunoaşte lumina adevărului din noi înseamnă a ne recunoaşte aşa cum suntem.

A ne vedea Sinele ca separat de trup înseamnă capătul atacului asupra planului lui Dumnezeu pentru mântuire şi acceptarea Lui, în schimb. Iar acolo unde planul Lui este acceptat, este înfăptuit deja.

Ţelul nostru în perioadele de exersare mai lungi este astăzi acela de a deveni conştienţi de faptul că planul lui Dumnezeu pentru mântuire a fost deja înfăptuit în noi. Altfel, noi atacăm ceea ce nu recunoaştem.

Vom încerca acum să lăsăm deoparte judecata şi vom întreba care este planul lui Dumnezeu pentru noi:

"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi, ca să pot înţelege."

Vom aştepta apoi în linişte răspunsul Lui. Am atacat planul lui Dumnezeu pentru mântuire, fără a aştepta să auzim care este acesta. Ne-am strigat atât de tare reproşurile, încât nu I-am mai ascultat Vocea. Ne-am folosit reproşurile ca să ne închidem ochii şi să ne astupăm urechile.

Acum însă vrem să vedem, să auzim şi să aflăm.

"Ce este mântuirea, Părinte?"

Întreabă şi ţi se va răspunde. Caută şi vei găsi. Nu mai întrebăm ego-ul ce este mântuirea şi unde să o găsim. Întrebăm adevărul. Fii sigur, atunci, că răspunsul va fi adevărat, datorită Celui pe care Îl întrebi. Ori de câte ori simţi că încrederea ţi se destramă şi speranţa în reuşită abia mai pâlpâie, gata să se stingă, repetă-ţi întrebarea şi rugămintea, reamintindu-ţi că o adresezi Creatorului nemărginit al nemărginirii, care te-a creat asemenea Lui: 

"Ce este mântuirea, Părinte? Eu nu ştiu. Spune-mi ca să pot înţelege."

Îţi va răspunde. Fii hotărât să auzi.

Una sau două perioade de exersare mai scurte pe oră vor fi de ajuns astăzi, de vreme ce vor fi ceva mai lungi decât de obicei.

Aceste exerciţii vor începe cu:

"Reproşurile sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu. Fie ca, în loc să-l atac, să-l accept. Ce este mântuirea, Părinte?"

Aşteaptă apoi aproximativ un minut în tăcere, preferabil cu ochii închişi, şi ascultă să- I auzi răspunsul. 

LECŢIA anterioară__

"DUMNEZEU ESTE"

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

Lecţia 71

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

S-ar putea să nu îţi dai seama că ego-ul a alcătuit un plan de mântuire opus planului lui Dumnezeu. Tocmai în acest plan crezi tu.

De vreme ce este opusul planului lui Dumnezeu, crezi, de asemenea, că a accepta planul lui Dumnezeu în locul celui oferit de ego înseamnă a fi damnat.

Pare, desigur, absurd. Însă după ce vom fi examinat mai cu atenţie în ce constă, de fapt, planul ego-ului, poate vei realiza că, oricât de absurd ar fi, chiar crezi în el.

Planul de mântuire al ego-ului gravitează în jurul purtării reproşurilor. El susţine că, dacă altcineva ar vorbi sau ar acţiona diferit, dacă vreo împrejurare sau întâmplare exterioară s-ar schimba, ai fi mântuit.

Astfel, sursa mântuirii este percepută constant ca exterioară ţie. Fiecare reproş este o declaraţie şi o aserţiune în care crezi, care spune:

"Dacă acest lucru (această situaţie) ar fi altfel, aş fi mântuit."

Schimbarea minţii, răzgândirea, necesară pentru dobândirea mântuirii, este astfel cerută de la toţi şi toate, cu excepţia ta.

Rolul pe care îl desemnezi propriei tale minţi în acest plan este aşadar, pur şi simplu, acela de a determina ce anume, în afara ei însăşi, trebuie să se schimbe, dacă este să fii mântuit.

Conform acestui plan dement, orice sursă de mântuire percepută este acceptabilă, cu condiţia să nu izbutească. Acest lucru garantează continuarea căutării neroditoare, întrucât persistă iluzia că, deşi aceste speranţe au fost mereu înşelate, există încă motive de speranţă în alte locuri şi în alte lucruri. O altă persoană îţi va sluji mai bine; o altă situaţie îţi va oferi totuşi succes. Astfel se prezintă planul de mântuire al ego-ului.

Poţi vedea, desigur, cât de bine este în strictă concordanţă cu doctrina de bază a ego-ului:

"Caută, dar nu găsi."

Fiindcă, ce altceva ar putea garanta mai sigur că nu vei găsi mântuirea decât prin canalizarea tuturor eforturilor tale spre căutarea ei acolo unde nu se află?

Planul de mântuire al lui Dumnezeu izbuteşte tocmai pentru că, urmându-i îndrumarea, cauţi mântuirea acolo unde se află. Însă dacă este să reuşeşti, Dumnezeu promiţându-ţi că aşa va fi, trebuie să binevoieşti să o cauţi numai acolo. Altfel scopul îţi este împărţit şi vei încerca să urmezi două planuri de mântuire care sunt diametral opuse în toate privinţele. Rezultatul îţi poate aduce numai derută, mizerie şi un sentiment profund al ratării şi disperării.

Cum poţi scăpa de toate acestea? Foarte simplu.

Ideea de astăzi este răspunsul. Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti. Nu poate exista nici un conflict real în această privinţă, deoarece nu există nici o alternativă posibilă la planul lui Dumnezeu, care să te mântuiască.

Al Său este unicul plan a cărui rezolvare este certă.

Al Său este unicul plan care trebuie să reuşească.

Să exersăm astăzi recunoaşterea acestei certitudini. Şi să ne bucurăm că există un răspuns la ceea ce pare să fie un conflict fără nici o rezolvare posibilă.

Toate lucrurile Îi sunt posibile lui Dumnezeu.

Mântuirea trebuie să fie a ta, datorită planului Său, care nu poate da greş.

Începe cele două perioade de exersare mai lungi, gândindu-te la ideea de astăzi şi dându-ţi seama că ea conţine două părţi, fiecare aducându-şi contribuţia la întreg în mod egal.

Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea ta va izbuti, alte planuri nu. Nu te lăsa pradă disperării sau mâniei pentru a doua parte a afirmaţiei; ea este inerentă primei părţi. Iar în prima parte se află deplina eliberare de toate încercările tale demente şi de propunerile nebuneşti pentru a te elibera.

Ele au dus la deprimare şi mânie; însă planul lui Dumnezeu va reuşi. Va duce la eliberare şi bucurie.

Amintindu-ţi acestea, să dedicăm restul perioadelor de practică mai lungi rugăminţii adresate lui Dumnezeu de a ne dezvălui planul Său. Întreabă-l foarte concret:

"Ce ai vrea să fac?"

"Unde ai vrea să mă duc?"

"Ce ai vrea să spun şi cui?"

Acordă-I Lui toată iniţiativa pe tot restul perioadei de practică şi lasă-L să-ţi spună ce ai de făcut în planul Său pentru mântuirea ta. Îţi va răspunde pe măsura bunăvoinţei tale de a-I auzi Vocea. Nu refuza să auzi.

Însăşi faptul că faci exerciţiile dovedeşte că binevoieşti, într-o oarecare măsură, să auzi. Este suficient pentru aţi revendica dreptul la răspunsul lui Dumnezeu.

În perioadele de exersare mai scurte, spune deseori în sinea ta că planul de mântuire al lui Dumnezeu, şi numai al Său, va izbuti.

Răspunde prompt la toate ispitele de a reproşa şi răspunde-le cu această formă a ideii de astăzi: 

"Reproşurile sunt opusul planului de mântuire al lui Dumnezeu. Însă numai planul Lui va izbuti."

Încearcă să-ţi reaminteşti ideea zilei de vreo şase sau şapte ori pe oră. Nici nu ar putea exista un mod mai bun de a petrece o jumătate de minut (sau mai puţin), decât reamintindu-ţi Sursa mântuirii tale, văzând-o acolo unde se află.

LECŢIA anterioară

"DUMNEZEU ESTE"