"Voiesc să fie lumină."

Lecţia 87

Recapitularea noastră de astăzi va parcurge aceste idei:

"Voiesc să fie lumină."

Astăzi voi putea face uz de puterea mea.

Nu este voia mea să orbecăiesc în întuneric, temându-mă de umbre, de lucruri nevăzute şi ireale.

Lumina să-mi fie azi călăuza. O voi urma acolo unde mă va conduce şi voi privi numai ce îmi arată ea.

Astăzi voi trăi pacea percepţiei adevărate.

Următoarele forme ale acestei idei pot fi utile în aplicaţii concrete:

" Acest lucru (această situaţie) nu poate ascunde lumina pe care voiesc să o văd."

"Tu stai în lumină împreună cu mine, (nume)."

"În lumină, acest lucru (această situaţie) va arăta altfel." 

"Nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu."

Astăzi sunt în siguranţă, deoarece nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu.

Numai atunci când cred că există o altă voie poate să mi se facă teamă. Încerc să atac numai când mi-e teamă, şi numai când încerc să atac pot crede că siguranţa mea veşnică îmi este ameninţată.

Astăzi voi recunoaşte că toate acestea nu s-au întâmplat. Sunt în siguranţă, deoarece nu există nici o voie, cu excepţia Voii lui Dumnezeu.

Câteva forme utile ale acestei idei se pot aplica în situaţii concrete, precum:

"Fie să percep acest lucru (această situaţie) conform Voii lui Dumnezeu."

"Este Voia lui Dumnezeu, şi a mea, deopotrivă, să fii Fiul Lui (nume)."

"Acest lucru (această situaţie) este parte din Voia lui Dumnezeu pentru mine, oricum l-aş vedea (aş vedea-o)."

"Dumnezeu este în tot ce văd, deoarece Dumnezeu este în mintea mea. " 

Începe ziua citind cele cinci idei, inclusiv comentariile. După aceea nu este nevoie să reflectezi asupra lor într-o anumită ordine, cu toate că fiecare trebuie exersată măcar o dată. Dedică fiecărei perioade de practică două minute sau chiar mai mult, gândindu-te, în urma lecturii lor, la idee şi la comentariile aferente. Fă-o cât se poate de des de-a lungul zilei.

Dacă una din cele cinci idei te atrage mai mult decât celelalte, concentrează-te asupra aceleia. Oricum, la sfârşitul zilei, să le recapitulezi, neapărat, pe toate încă o dată. În perioadele de exersare, nu este nevoie să-ţi însuşeşti comentariile ce urmează fiecărei idei, nici cuvânt cu cuvânt, nici în amănunţime.

Încearcă, mai degrabă, să scoţi în evidenţă punctul esenţial şi să te gândeşti la el ca făcând parte din recapitularea ideii de care se leagă. După ce ai citit ideea şi comentariile aferente, exerciţiile se vor face cu ochii închişi şi, pe cât posibil, atunci când te afli într-un loc liniştit.

Acestea sunt indicaţii pentru perioadele de practică la stadiul tău de învăţare. Va trebui să înveţi însă să nu reclami vreun cadru special pentru a aplica ceea ce ai învăţat. Vei avea nevoie de ceea ce ai învăţat mai ales în situaţii care se arată a fi tulburătoare, şi nu atât în cele care dinainte par a fi calme şi liniştite.

Rostul celor învăţate este de a-ţi da putinţa să aduci cu tine liniştea şi să vindeci îndurerarea şi zbuciumul. Asta nu se face evitându-le, căutând un liman al izolării, numai pentru tine. Mai ai încă de învăţat că pacea este parte din tine şi că ea nu cere altceva decât să fii prezent pentru a îmbrăţişa orice situaţie în care te afli.

Şi, în sfârşit, vei învăţa că nu există limită pentru prezenţa ta, astfel că pacea ta este pretutindeni, asemenea ţie. Vei remarca desigur că, din raţiuni legate de recapitulare, unele dintre idei nu sunt date întocmai ca în forma lor originală. Foloseşte-le aşa cum sunt date aici. Nu e nevoie să te întorci la afirmaţiile originale, nici să aplici ideile aşa cum s-a recomandat atunci. Evidenţiem acum relaţiile dintre primele cincizeci de idei pe care le-am parcurs până acum şi coerenţa sistemului de gândire către care te conduc acestea. 

LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

Lecţia 86

Iată ideile de recapitulat pentru astăzi:

"Numai planul de mântuire al lui Dumnezeu va izbuti."

Nu are nici un sens să caut mântuirea aiurea.

Am văzut-o în mulţi oameni şi în multe lucruri, dar când am întins mâna spre ea, nu o aflam acolo.

Greşisem, crezând că ştiu ce este. Nu voi mai căuta aiurea, în van.

Numai planul lui Dumnezeu pentru mântuire va izbuti.

Mă voi lăsa cuprins de bucuria faptului că planul Lui nu poate niciodată da greş.

Iată câteva forme sugerate pentru aplicarea ideii de astăzi: 

"Planul lui Dumnezeu pentru mântuire mă va mântui de felul cum percep acest lucru (această situaţie)."

"Acest lucru (această situaţie) nu este o excepţie în planul lui Dumnezeu pentru mântuirea mea."

"Fie să percep acest lucru (această situaţie) în lumina planului de mântuire al lui Dumnezeu."

"Reproşurile sunt un atac la adresa planului de mântuire al lui Dumnezeu."

Reproşurile sunt o încercare de a dovedi că planul de mântuire al lui Dumnezeu nu va izbuti.

Însă numai planul Lui va izbuti. Nutrind reproşuri, îmi exclud astfel din conştienţă singura mea speranţă de mântuire. Nu mai vreau să-mi zădărnicesc propriile interese în modul acesta dement.

Vreau să accept planul de mântuire al lui Dumnezeu şi să fiu fericit.

Aplicaţiile concrete ale ideii de astăzi ar putea lua următoarea formă:

"În timp ce privesc acest lucru (această situaţie), aleg între o percepţie eronată şi mântuire."

"Dacă văd motive de reproş în acest lucru (această situaţie), nu voi vedea motive pentru mântuirea mea." 

"Acest lucru (această situaţie) reclamă mântuire, nu atac."

 Vom avea o perioadă mai lungă de exersare şi altele mai scurte şi mai frecvente, în timpul cărora vom exersa fiecare dintre cele două idei.

Perioadele mai lungi de exersare se vor conforma acestei forme generale: rezervă-ţi cam cincisprezece minute pentru fiecare din ele şi începe prin a te gândi la ideile zilei şi la comentariile incluse în teme. Dedică între trei şi patru minute citirii lor fără grabă, chiar de mai multe ori - dacă doreşti, apoi închide ochii şi ascultă.

Repetă prima frază a perioadei de exersare dacă simţi cumva că mintea ţi-o ia razna, însă încearcă să-ţi petreci cea mai mare parte a timpului ascultând liniştit, dar cu atenţie. Te aşteaptă un mesaj. Fii încrezător că îl vei primi.

Aminteşte-ţi că el îţi aparţine şi că îl vrei. Nu-ţi lăsa intenţia să se clatine în faţa gândurilor care te distrag. Dă-ţi seama că, oricare ar fi forma sub care ar apare, ele nu au nici un înţeles şi nici o putere.

Înlocuieşte-le cu afirmarea hotărârii tale de a reuşi.

Nu uita că voia ta are putere asupra tuturor fanteziilor şi viselor. Încrede-te că ea te va scoate la liman, purtându-te dincolo de toate acestea. Priveşte toate aceste perioade de exersare ca fiind consacrate căii, adevărului şi vieţii.

Refuză să fii abătut din drum de digresiuni, iluzii şi gândurile morţii. Te-ai consacrat mântuirii. Fii hotărât, zi de zi, să nu îţi laşi funcţia neîndeplinită.

Reafirmă-ţi atitudinea hotărâtă şi în perioadele mai scurte de exersare, folosind forma iniţială a ideii pentru aplicaţii generale, precum şi forme mai specifice, dacă e nevoie. În comentariile care urmează enunţării ideilor sunt incluse câteva forme specifice.

Acestea, totuşi, sunt numai nişte sugestii.

Nu cuvintele anume pe care le foloseşti contează. 

LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Reproşurile mele ascund lumina lumii din mine."

Lecţia 85

Recapitularea de astăzi va parcurge următoarele idei:

"Reproşurile mele ascund lumina lumii din mine."

Reproşurile mele îmi arată ceea ce nu se află nicăieri şi îmi ascund ceea ce aş vrea să văd. Odată recunoscut acest lucru, ce nevoie mai am de reproşurile mele?

Ele mă ţin în întuneric şi ascund lumina.

Reproşurile şi lumina nu pot merge împreună, dar lumina şi viziunea trebuie să fie împreunate, pentru ca eu să pot vedea.

Pentru a vedea, trebuie să mă lepăd de reproşuri.

Vreau să văd, iar acesta va fi mijlocul prin care voi reuşi.

Aplicaţii specifice ale acestei idei ar putea fi făcute sub aceste forme:

"Să nu folosesc aceasta ca o piedică în calea văzului." 

"Lumina lumii va risipi toate acestea."

"Nu am nevoie de aceasta. Vreau să văd."

"Mântuirea mea vine de la mine."

Astăzi voi recunoaşte unde se află mântuirea mea.

Se află în mine, deoarece Sursa ei se află acolo.

Nu şi-a părăsit Sursa şi, ca atare, nu a putut să-mi părăsească mintea.

Nu o voi căuta în afara mea. Ea nu se găseşte afară, ca apoi să fie adusă înăuntru; ci dinăuntrul meu, ea se va întinde dincolo de toate, iar tot ce văd va reflecta numai şi numai lumina care străluceşte în mine şi în ea însăşi.

Aceste forme ale ideii sunt adecvate pentru aplicaţii mai specifice:

"Să nu mă las ispitit de acest lucru (această situaţie), aşteptând din altă parte, şi nu de la mine, mântuirea mea."

"Nu voi îngădui acestui (acestei situaţii) să stea în calea conştientizării Sursei mântuirii mele."

"Acest lucru (această situaţie) nu deţine nici o putere pentru a îndepărta de la mine mântuirea." 

LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Iubirea m-a creat ca pe Sine Însăşi."

Lecţia 84

Iată ideile pentru recapitularea de astăzi:

"Iubirea m-a creat ca pe Sine Însăşi."

Sunt asemănător Creatorului meu.

Nu pot pătimi, nu pot suferi pierderi şi nu pot muri.

Nu sunt trup. Vreau să recunosc astăzi realitatea mea.

Nu mă voi închina unor idoli şi nici nu-mi voi înălţa propriul concept despre sine ca să-mi înlocuiască Sinele.

Sunt asemănător Creatorului meu. Iubirea m-a creat ca pe Sine Însăşi.

S-ar putea să găseşti aceste forme specifice folositoare în aplicarea ideii:

"Să nu văd în acest lucru (această situaţie) o iluzie despre mine însumi."

"În timp ce privesc acest lucru (această situaţie), să-mi aduc aminte de Creatorul meu."

"Creatorul meu nu a creat acest lucru (această situaţie) aşa cum le văd eu."

"Iubirea nu reproşează nimic."

Reproşurile sunt cu totul şi cu totul străine de iubire. Reproşurile atacă iubirea, ţinându-i lumina obscură.

Dacă nutresc reproşuri, atac iubirea şi, ca atare, Sinele meu. Sinele meu îmi devine, astfel, străin.

Sunt hotărât să nu îmi atac Sinele, ca să-mi pot aduce aminte cine sunt.

Pentru aplicarea ideii de astăzi, ar fi utile aceste forme specifice:

"Acest lucru (această situaţie) nu este o justificare pentru a-mi nega Sinele."

"Nu mă voi folosi de acest lucru (această situaţie) pentru a ataca iubirea."

"Să nu mă las ispitit de acest lucru (această situaţie) ca să mă atac pe mine însumi". 

LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Lecţia 83

Să recapitulăm astăzi aceste idei:

"Singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu."

Nu am altă funcţie decât cea hărăzită mie de Dumnezeu.

Recunoaşterea acestui fapt mă eliberează de tot conflictul, întrucât îmi dă de înţeles că nu pot avea ţeluri contradictorii.

Cu un singur scop, am mereu certitudinea a ceea ce să fac, ce să spun şi ce să gândesc.

Toată îndoiala trebuie să dispară, atunci când încuviinţez faptul că singura mea funcţie este cea hărăzită mie de Dumnezeu.

Aplicaţii mai specifice ale acestei idei ar putea lua aceste forme:

"Perceperea acestui lucru (acestei situaţii) nu îmi schimbă funcţia."

"Acest lucru (această situaţie) nu îmi dă altă funcţie decât cea hărăzită mie de Dumnezeu."

"Să nu uzez de acest lucru (această situaţie), ca să-mi justific o funcţie pe care Dumnezeu nu mi-a hărăzit-o." 

"Fericirea mea şi funcţia mea sunt una."

Toate lucrurile care vin de la Dumnezeu sunt unul.

Ele vin de la Cel Ce Este Unul şi trebuie primite ca fiind unul.

Îndeplinirea funcţiei mele este fericirea mea, întrucât ambele vin de la aceeaşi Sursă. Iar eu trebuie să învăţ să recunosc ceea ce mă face fericit, dacă e să găsesc fericirea.

Iată câteva forme folositoare pentru aplicări specifice: 

"Acest lucru (această situaţie) nu îmi poate separa fericirea de funcţia mea."

"Singularitatea fericirii şi funcţiei mele rămâne total neafectată de aceasta."

"Nimic, inclusiv acest lucru (această situaţie), nu poate justifica iluzia că fericirea mi-ar fi despărţită de funcţia mea." 

LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."

Lecţia 82

Astăzi vom recapitula aceste idei:

"Lumina lumii aduce pace fiecărei minţi prin iertarea mea."

Iertarea mea este mijlocul prin care lumina lumii îşi găseşte expresia prin mine.

Iertarea mea este mijlocul prin care devin conştient de lumina lumii din mine.

Iertarea mea este mijlocul prin care lumea este vindecată, împreună cu mine însumi.

Fie, aşadar, să iert lumea, ca ea să fie vindecată împreună cu mine.

Sugestii pentru forme specifice de aplicare a acestei idei:

"Fie ca pacea să se extindă de la mintea mea la a ta, (nume)."

"Eu împărtăşesc lumina lumii cu tine, (nume)."

"Prin iertarea mea pot vedea acest lucru (această situaţie ) aşa cum sunt."

"Fie să nu-mi uit funcţia."

Nu vreau să uit de funcţia mea, deoarece vreau să-mi aduc aminte de Sinele meu.

Nu îmi pot îndeplini funcţia dacă uit de ea. Iar dacă nu îmi îndeplinesc funcţia, nu voi trăi bucuria pe care Dumnezeu mi-o hărăzeşte.

Forme specifice adecvate acestei idei cuprind următoarele:

"Să nu fac uz de acest lucru (această situaţie) pentru a-mi ascunde funcţia de mine."

"Voi folosi acest lucru (această situaţie) ca prilej pentru a-mi îndeplini funcţia."

"Acest lucru (această situaţie) ar putea ameninţa ego-ul meu, dar nu-mi poate schimba funcţia într-un fel sau altul." 

LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Eu sunt lumina lumii."

Recapitulare II

Suntem gata acum pentru o nouă recapitulare.

Vom începe acolo unde ne-a lăsat recapitularea precedentă, şi ne vom ocupa zilnic de două idei. Prima parte a fiecărei zile va fi dedicată uneia dintre aceste idei, pentru ca ultima parte a zilei să fie dedicată celeilalte.

Vom avea o perioadă mai lungă de exersare şi altele mai scurte şi mai frecvente, în timpul cărora vom exersa fiecare dintre cele două idei.

Perioadele mai lungi de exersare se vor conforma acestei forme generale: rezervă-ţi cam cincisprezece minute pentru fiecare din ele şi începe prin a te gândi la ideile zilei şi la comentariile incluse în teme. Dedică între trei şi patru minute citirii lor fără grabă, chiar de mai multe ori - dacă doreşti, apoi închide ochii şi ascultă.

Repetă prima frază a perioadei de exersare dacă simţi cumva că mintea ţi-o ia razna, însă încearcă să-ţi petreci cea mai mare parte a timpului ascultând liniştit, dar cu atenţie. Te aşteaptă un mesaj. Fii încrezător că îl vei primi.

Aminteşte-ţi că el îţi aparţine şi că îl vrei. Nu-ţi lăsa intenţia să se clatine în faţa gândurilor care te distrag. Dă-ţi seama că, oricare ar fi forma sub care ar apare, ele nu au nici un înţeles şi nici o putere.

Înlocuieşte-le cu afirmarea hotărârii tale de a reuşi.

Nu uita că voia ta are putere asupra tuturor fanteziilor şi viselor. Încrede-te că ea te va scoate la liman, purtându-te dincolo de toate acestea. Priveşte toate aceste perioade de exersare ca fiind consacrate căii, adevărului şi vieţii.

Refuză să fii abătut din drum de digresiuni, iluzii şi gândurile morţii. Te-ai consacrat mântuirii. Fii hotărât, zi de zi, să nu îţi laşi funcţia neîndeplinită.

Reafirmă-ţi atitudinea hotărâtă şi în perioadele mai scurte de exersare, folosind forma iniţială a ideii pentru aplicaţii generale, precum şi forme mai specifice, dacă e nevoie. În comentariile care urmează enunţării ideilor sunt incluse câteva forme specifice.

Acestea, totuşi, sunt numai nişte sugestii.

Nu cuvintele anume pe care le foloseşti contează.

Lecţia 81

Ideile noastre de recapitulat pentru astăzi sunt:

"Eu sunt lumina lumii."

Cât de sfânt sunt eu, căruia i-a fost dată funcţia de a lumina lumea!

Fie ca în faţa sfinţeniei mele să fiu cuprins de liniştea tăcerii.

În lumina ei blândă, fie ca toate conflictele mele să dispară.

În pacea ei, fie să-mi aduc aminte cine sunt.

Câteva forme specifice pentru aplicarea acestei idei atunci când par să apară nişte dificultăţi anume, ar fi:

"Fie să nu ascund lumina lumii din mine."   

"Fie ca lumina lumii să răzbată prin această aparenţă."
"Această umbră se va risipi în faţa luminii."

"Iertarea îmi este funcţia ca lumină a lumii."

Tocmai prin acceptarea funcţiei mele voi vedea lumina lumii în mine.

Iar în această lumină, funcţia mea va sta, clar şi absolut neambiguu, în faţa vederii mele.

Acceptarea mea nu se bizuie pe faptul că îmi dau seama sau nu de funcţia pe care o am, întrucât nu înţeleg încă iertarea.

Totuşi, sunt încredinţat că, în lumină, o voi vedea aşa cum este.

Forme specifice pentru folosirea ideii ar putea include:

"Fie ca acest lucru (această situaţie) să mă ajute să înţeleg ce înseamnă iertarea."

"Fie să nu îmi separ funcţia de voia mea."

"Nu voi folosi acest lucru (această situaţie) pentru un scop străin mie." 


LECŢIA anterioară__

DUMNEZEU ESTE

***

"Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."

Lecţia 80

"Fie să recunosc faptul că problemele mi-au fost rezolvate."

Dacă binevoieşti să-ţi recunoşti problemele, vei recunoaşte faptul că nu ai probleme. Unicei tale probleme centrale i s-a răspuns, iar altă problemă nu ai. Prin urmare, trebuie să fii împăcat.

Mântuirea depinde aşadar de recunoaşterea acestei unice probleme şi de înţelegerea faptului că ea a şi fost rezolvată. O singură problemă, o singură soluţie. Mântuirea s-a isprăvit.

Slobozenia de tot conflictul îţi aparţine. Acceptă faptul acesta şi eşti gata să îţi ocupi locul de drept în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Unica ta problemă a fost rezolvată!

Repetă mereu astăzi gândul acesta în sinea ta, cuprins de recunoştinţă şi convingere. Ţi-ai recunoscut unica problemă, deschizând astfel calea Sfântului Spirit spre a-ţi da răspunsul lui Dumnezeu. Ai lăsat deoparte amăgirea şi ai văzut lumina adevărului. Ai acceptat mântuirea pentru tine, aducând problema laolaltă cu răspunsul. Şi poţi recunoaşte răspunsul, întrucât problema a fost identificată.

Astăzi eşti îndreptăţit la pace.

O problemă care a fost rezolvată nu te mai poate îngrijora.

Fii numai decis să nu uiţi ce îţi aduce aminte de asta.

O singură problemă, o singură soluţie.

Acceptă pacea pe care o aduce această simplă afirmaţie.

În perioadele de exersare de mai lungă durată de astăzi vom revendica pacea care trebuie să fie a noastră, odată ce problema şi răspunsul au fost aduse laolaltă.

Problema trebuie să fi dispărut, pentru că răspunsul lui Dumnezeu nu poate da greş.

Odată ce ai recunoscut una, ai recunoscut-o şi pe cealaltă.

Soluţia este inerentă problemei.

Ţi s-a răspuns şi ai acceptat răspunsul.

Eşti mântuit.

Lasă acum să ţi se dea pacea pe care ţi-o aduce acceptarea ta.

Închide-ţi ochii şi primeşte-ţi răsplata.

Recunoaşte faptul că problemele tale au fost rezolvate. Recunoaşte că ai ieşit din conflict; eşti liber şi împăcat.

Mai presus de toate, reaminteşte-ţi că ai o singură problemă şi că problema are o singură soluţie.

Aici se află simplitatea mântuirii. De aceea, reuşita ei este garantată.

Încurajează-te astăzi deseori cu faptul că problemele tale au fost rezolvate. Repetă ideea cu profundă convingere, cât mai des posibil. Şi, mai ales, nu uita să aplici ideea de azi la orice problemă specifică care ar putea să se ivească.

Spune imediat:

"Fie să recunosc faptul că această problemă a fost rezolvată."

Astăzi să fim hotărâţi să nu facem colecţie de reproşuri. Să fim hotărâţi a fi liberi de probleme care nu există. Mijlocul: simpla onestitate. Nu te amăgi în privinţa conţinutului problemei, şi vei recunoaşte, în mod necesar, că problema a fost rezolvată. 

LECTIA precedenta__

DUMNEZEU ESTE