"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi. Ajutorul de care am nevoie ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine. Şi mă voi încrede în El."

"Tot ce dăruiesc îmi este dăruit mie însumi."

Ideea de astăzi, cu totul străină egoului şi modului de gândire al lumii, este crucială pentru răsturnarea gândirii pe care o va aduce acest curs. Dacă ai crede această afirmaţie, nu ai avea nici o problemă în privinţa iertării depline, a certitudinii ţelului şi a călăuzirii infailibile.

Ai înţelege mijloacele prin care îţi parvine mântuirea, şi nu ai ezita să le foloseşti acum. Să examinăm ceea ce crezi, de fapt, în locul acestei idei.

Ţi se pare că alţi oameni sunt separaţi de tine şi capabili de comportări care nu au nici o repercusiune asupra gândurilor tale, nici invers. Prin urmare, atitudinile tale nu au nici un efect asupra lor, iar strigătele lor după ajutor nu au nici o legătura cu ale tale.

Crezi, de asemenea, că ei pot păcătui fără aţi afecta modul de a te percepe pe tine însuţi, în timp ce le judeci păcatul şi poţi, cu toate acestea, să rămâi împăcat, la adăpost de orice condamnare. Atunci când "ierţi" un păcat, nu ai nici un folos nemijlocit. Dai milostenia cuiva nevrednic, numai pentru a demonstra că eşti mai bun, situat pe o treaptă mai înaltă decât cel pe care-l ierţi.

Acesta nu merită pomana toleranţei tale, pe care o acorzi unuia nevrednic de acest dar, deoarece păcatele tale l-au coborât mai prejos de o adevărată egalitate cu tine. Nu are nici un drept la iertarea ta. Ea îi înmânează lui un dar, nicidecum ţie. În felul acesta iertarea este în fond neîntemeiată; o toană caritabilă, binevoitoare dar nemeritată, un dar acordat uneori, alteori reţinut. Fiind nemeritată, reţinerea iertării este justă, şi nu este drept să ai de suferit pentru această reţinere.

Păcatul pe care îl ierţi nu este propriul tău păcat. L-a comis cineva cu care nu ai nimic de-a face. Iar dacă eşti mărinimos faţă de el, dându-i ceea ce nu merită, darul nu-ţi aparţine cu nimic mai mult decât păcatul său. Dacă asta este adevărat, iertarea nu are nici un temei pe care să se spijine cu încredere şi siguranţă. 

Este o excentricitate căreia câteodată binevoieşti să acorzi cu indulgenţă o păsuire nemeritată. Totuşi, îţi rămâne dreptul să nu-l laşi pe păcătos să scape de îndreptăţita răsplată pentru păcatul său. Crezi oare că Domnul Cerului ar permite ca mântuirea lumii să depindă de aşa ceva? Oare grija Sa pentru tine nu ar fi adevărat infimă dacă mântuirea ta ar depinde de o toană?

Tu nu înţelegi iertarea. Aşa cum o vezi, nu ai nevoie se află acolo unde ai nevoie de El. Astăzi acordă-I încrederea ta şi cere-I să-ţi împărtăşească exersarea de astăzi într-ale adevărului. Şi dacă reuşeşti să întrezăreşti o cât de mică licărire a izbăvirii ce rezidă în ideea pe care o exersăm astăzi, înseamnă că această zi este o zi de slavă pentru întreaga lume.

Dăruieşte astăzi de două ori câte cincisprezece minute încercării de a înţelege ideea zilei.

Acesta este gândul prin care iertarea îşi ocupă locul cuvenit printre priorităţile tale. Este gândul care îţi va izbăvi mintea de orice te împiedică să pătrunzi semnificaţia iertării, lăsându-te să realizezi valoarea ei pentru tine.

În tăcere, închideţi ochii faţă de lumea care nu înţelege iertarea, şi caută-ţi refugiu în locul tihnit unde gândurile sunt preschimbate şi falsele credinţe abandonate.

Repetă ideea de astăzi şi invocă ajutorul pentru ai înţelege semnificaţia.

Fii dispus să te laşi învăţat. Bucură-te să auzi vorbindu-ţi Vocea adevărului şi a vindecării; astfel vei înţelege cuvintele pe care le rosteşte El şi vei recunoaşte că El îţi vorbeşte cu propriile tale cuvinte. De câte ori îţi stă în putinţă, adu-ţi aminte că astăzi ai un ţel; o ţintă care dă valoare specială acestei zile, atât pentru tine, cât şi pentru toţi fraţii tăi.

Nu-i îngădui minţii să uite mult timp de acest ţel, ci spune în sinea ta:

"Tot ce dăruiesc, îmi este dăruit mie însumi. Ajutorul de care am nevoie ca să învăţ adevărul acesta este acum cu mine. Şi mă voi încrede în El."

Apoi petrece o clipă în tăcere, deschizându-ţi mintea către corecţia şi iubirea Sa. Şi ceea ce vei auzi de la El, vei crede, căci vei dobândi ceea ce El dăruieşte.


Lecţia 126 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Astăzi primesc în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu."

"Astăzi primesc în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu."

Fie ca această zi să fie o zi de liniştire şi de senină ascultare. Tatăl tău voieşte ca astăzi să-I auzi Cuvântul. Te cheamă din adâncurile minţii tale, acolo unde El sălăşluieşte. Ascultă-L astăzi. Pacea nu este nicidecum posibilă până când Cuvântul Său nu va fi auzit în toată lumea; până când mintea ta, într-o senină ascultare, nu va accepta mesajul pe care lumea trebuie să-l audă pentru a inaugura ora senină a păcii.

Această lume se va schimba prin tine. Nici un fel de alte mijloace nu o pot mântui, căci planul lui Dumnezeu este, pur şi simplu, acesta: Fiul lui Dumnezeu este liber să se mântuiască, căci i s-a dat Cuvântul lui Dumnezeu spre ai fi Îndrumător, Cuvânt ce se află de-a pururi în mintea sa şi alături de el, pentru al conduce negreşit către Casa Părintească, după voia sa, care este de-a pururea la fel de liberă ca a lui Dumnezeu.

Nu este condus cu forţa, ci doar cu iubire. Nu este judecat, doar sfinţit. Astăzi vom auzi în liniştea tăcerii Vocea lui Dumnezeu, fără amestecul gândurilor noastre mărunte, fără dorinţele noastre personale şi fără a judeca într-un fel sau altul Cuvântul Său sfânt. Nu ne vom judeca astăzi, fiindcă ceea ce suntem nu poate fi judecat. Ne distanţăm de toate judecăţile cu care lumea l-a acoperit pe Fiu lui Dumnezeu. Ea nu îl cunoaşte.

Astăzi nu vom da ascultare lumii, ci vom aştepta în tăcere Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultă-L pe Tatăl tău vorbindu-ţi, sfânt Fiu lui Dumnezeu.

Vocea Sa voieşti să-ţi dăruiască Cuvântul Său sfânt, pentru a răspândi în toată lumea vestea mântuirii şi vremea sfântă a păcii. Astăzi ne adunăm în faţa tronului lui Dumnezeu, locul liniştii din mintea unde El sălăşluieşte de-a pururea, în sfinţenia pe care El a creat-o şi pe care nu o va părăsi niciodată.

Nu a aşteptat ca mai întâi să-ţi întorci unde din nou mintea către El, pentru aţi dărui abia atunci Cuvântul Său. Nu s-a ascuns de tine, în timp ce rătăceai, îndepărtându-te un timp de El. Nu preţuieşte iluziile pe care le nutreşti despre tine însuţi. Îşi cunoaşte Fiul şi voieşte ca el să rămână parte din Sine, fără a ţine cont de visele sale, fără a ţine cont de nebunia lui de a crede că voia sa nu-i aparţine.

Astăzi El îţi vorbeşte. Vocea Sa îţi aşteaptă tăcerea, căci Cuvântul Său nu poate fi auzit până când mintea ta nu se linişteşte pentru o vreme şi până când dorinţele tale lipsite de sens nu au fost potolite. Aşteaptă-I Cuvântul în linişte.

Există o pace în tine la care trebuie să apelezi astăzi, care te sau ajuta să-ţi pregăteşti mintea ta preasfântă ca să audă Vocea Care vorbeşte din partea Creatorului ei.

Dăruieşte astăzi, de trei ori, la orele cele mai potrivite pentru tăcere, câte zece minute, în care nu vei da ascultare lumii, ci vei alege în schimb o duioasă ascultare a Cuvântul lui Dumnezeu. Îţi vorbeşte de mai de-aproape decât inima ta. Vocea Sa îţi este mai aproape decât mâna.

Iubirea Sa reprezintă tot ceea ce eşti şi tot ceea ce este El; este totuna cu tine şi tu totuna cu El. Propria-ţi voce este cea pe care o asculţi atunci când El îţi vorbeşte. Propriul tău cuvânt este cel pe care El îl rosteşte. Este Cuvântul libertăţii şi al păcii, al unităţii voinţei şi a scopului, fără nici o separare sau diviziune în mintea unică a Tatălui şi a Fiului.

Astăzi ascultă-ţi în tihnă Sinele şi lasă-L să-ţi spună că Dumnezeu nu Şi-a părăsit niciodată Fiul, şi că tu nu ţi-ai părăsit niciodată Sinele. Fii doar liniştit. Nu ai nevoie decât de această regulă, pentru ca exersarea ta să te înalţe astăzi deasupra gândirii lumii şi să-ţi elibereze viziunea de sclavia ochilor trupeşti. Fii doar senin şi ascultă.

Vei auzi Cuvântul în care Voia lui Dumnezeu Fiul se împreunează cu Voia Tatălui Său, fiind una cu ea, fără nici un fel de iluzii insinuate în ceea ce este pe de-a-ntregul indivizibil şi adevărat.

La fiecare oră care trece, stai liniştit pentru o clipă şi adu-ţi aminte că astăzi ai un scop anume, să primeşti în tihnă Cuvântul lui Dumnezeu.


Lecţia 125 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Fie să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu."

"Fie să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu."

Astăzi vom aduce din nou mulţumiri pentru identitatea noastră în Dumnezeu. Căminul nostru este în siguranţă, ocrotirea este garantată în tot ce facem, puterea şi tăria se află la dispoziţia noastră în tot ce întreprindem. Nu putem da greş în nimic. Tot ce atingem capătă o lumină strălucitoare care binecuvântează şi vindecă.

Una cu Dumnezeu şi cu Universul ne vedem de drum bucurându-ne, cuprinşi de gândul că Dumnezeu Însuşi ne însoţeşte pretutindeni.

Cât de sfinte ne sunt minţile! Şi tot ceea ce vedem reflectă sfinţenia dinlăuntru minţii care este una cu Dumnezeu şi cu ea însăşi. Cât de uşor dispar erorile, şi cât de uşor

moartea cedează locul vieţii veşnice.

Urmele strălucitoare ale paşilor noştri arată calea către adevăr, căci Dumnezeu ne este acum Tovarăşul de drum, când păşim prin lume pentru o vreme. Iar cei ce ne vor urma vor recunoaşte calea, fiindcă lumina pe care o purtăm rămâne în urma noastră, cu toate că ea continuă drumul împreună cu noi.

Ceea ce dobândim este darul nostru etern atât pentru cei care urmează după noi, cât şi pentru cei care ne-au precedat sau au stat o vreme cu noi. Şi Dumnezeu, Cel care ne iubeşte cu iubirea nepărtinitoare în care am fost creaţi, ne zâmbeşte şi ne oferă fericirea pe care am dăruit-o la rândul nostru.

Astăzi nu ne vom îndoi de iubirea Sa pentru noi, nici nu vom pune la îndoială ocrotirea şi grija Sa. Între încrederea noastră şi conştienţa Prezenţei Sale nu se pot interpune nici un fel de nelinişti lipsite de sens. Astăzi suntem una cu El, în recunoaştere şi reamintire.

Îl simţim în inimile noastre. Minţile noastre conţin Gândurile Sale; ochii nostrii contemplă, în tot ce privim, Minunăţia Sa. Astăzi vedem numai ceea ce este iubitor şi vrednic de iubire.

Asta vedem în aparenţele durerii, şi durerea face loc păcii. Asta vedem în cei frenetici, în cei trişti şi necăjiţi, în cei singuratici şi înfricoşaţi, ce sunt restituiţi calmului şi păcii minţii întru care au fost creaţi. Şi tot asta vedem în cei muribunzi, precum şi în cei morţi.

Nici un miracol nu poate fi vreodată refuzat celor care ştiu că sunt una cu Dumnezeu. Nu există gând al lor care să nu aibă puterea de a vindeca toate formele suferinţei în oricine, în vremuri trecute şi vremuri ce vor să vină, la fel de uşor precum în cei care păşesc acum alături de ei. Gândurile lor sunt acum atemporale, dincolo de distanţe şi dincolo de timp.

Atunci când spunem că suntem una cu Dumnezeu ne alăturăm acestei conştienţe. Căci prin aceste cuvinte spunem, de asemenea, că suntem mântuiţi şi vindecaţi; că putem, în consecinţă, să mântuim şi să vindecăm. Am acceptat darul, iar acum vom dărui. Căci vrem să păstrăm darurile pe care ni le-a dat Tatăl nostru.

Astăzi vom resimţi starea de a fi una cu El, astfel încât lumea să poată împărtăşi recunoaşterea de către noi a realităţii. În trăirea noastră lumea este eliberată. În măsura în care ne negăm separarea faţă de Tatăl nostru, ea este vindecată odată cu noi.

Pace ţie astăzi! Consolidează-ţi pacea exersând conştienţa că eşti una cu Creatorul tău, precum El este cu tine.

Cândva de-a lungul zilei de astăzi, când ţi se pare mai potrivit, dedică o jumătate de oră gândului că eşti una cu Dumnezeu. Iată prima noastră tentativă de a aborda o perioadă mai extinsă, pentru care nu oferim nici un fel de reguli, nici cuvinte speciale care să-ţi conducă meditaţia.

Ne vom lăsa în seama Vocii lui Dumnezeu pentru a ne vorbi după cum crede El de cuviinţă, siguri că El nu va întârzia să o facă. Zăboveşte împreună cu El în această jumătate de oră. El va face restul.

Beneficul tău nu se va diminua dacă crezi că nu se întâmplă nimic. S-ar putea să nu fii gata să accepţi câştigul astăzi. Şi totuşi cândva, undeva, acesta îţi va parveni şi nu vei întârzia să-l recunoşti atunci când pogoară cu certitudine în mintea ta.

Această jumătate de oră va fi înrămată cu aur, fiecare minut fiind asemenea unui diamant încrustat în jurul oglinzii pe care acest exerciţiu ţi-o va oferi. Şi în această oglindă vei vedea, ca reflexie a feţei tale, faţa Christului.

Poate astăzi, poate mâine, îţi vei zări propria transfigurare în oglinda pe care această jumătate de oră sfântă ţi-o întinde ca să te priveşti pe tine însuţi. Când eşti gata o vei găsi acolo, înăuntrul minţii tale, aşteptând să fie găsită. Atunci îţi vei aduce aminte de gândul căruia i-ai dăruit această jumătate de oră, conştientizând plin de recunoştinţă că niciodată timpul nu a fost petrecut cu mai mare folos.

Poate astăzi, poate mâine, vei privi în această oglindă şi vei înţelege că lumina neprihănită pe care o vezi îţi aparţine, minunăţia pe care o priveşti este propria ta minunăţie. Socoteşte această jumătate de oră ca un dar făcut lui Dumnezeu, cu certitudinea că darul pe care ţi-l va întoarce va fi un sentiment de iubire pe care nu-l poţi înţelege, o bucurie mult prea adâncă pentru a fi cuprinsă, o privelişte prea sfântă pentru vederea ochilor trupeşti.

Dar poţi fi sigur că într-o zi, poate azi, poate mâine, vei pricepe şi vei vedea. Adaugă alte giuvaere la rama de aur care susţine oglinda oferită ţie astăzi, repetând, oră de oră, în sinea ta:

"Fie ca să-mi aduc aminte că sunt una cu Dumnezeu Una cu toţi fraţii mei şi cu Sinele meu, În veşnică sfinţenie şi pace."

Lecţia 124 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Mulţumesc Tatălui meu pentru darurile Sale către mine."

"Mulţumesc Tatălui meu pentru darurile Sale către mine."

Astăzi să fim recunoscători. Am ajuns pe cărări mai blânde şi drumuri mai netezite. Nu mai încape gândul întoarcerii înapoi, nici vreo împotrivire implacabilă faţă de adevăr. Mai rămâne un pic de şovăială, câteva reţineri mărunte şi o mică ezitare, dar ai toate motivele să fii recunoscător pentru câştigurile tale , care sunt mult mai mari decât îţi dai seama.

O zi dedicată acum recunoştinţei va adăuga beneficiul unei înţelegeri mai pătrunzătoare la amploarea reală a tuturor câştigurilor pe care le-ai realizat, a darurilor pe care le-ai dobândit.

Bucură-te astăzi, într-o recunoştinţă iubitoare:

Tatăl tău nu te-a abandonat ţie însuţi, nici nu te-a lăsat să rătăceşti singur prin întuneric. Fii recunoscător că te-a mântuit de sinele pe care ai socotit că l-ai plăsmuit pentru a ocupa locul Său şi al creaţiei Sale. Adu-I mulţumiri astăzi. Adu-I mulţumiri pentru că nu te-a abandonat şi pentru că iubirea Sa va rămâne de-a pururi să te  lumineze, de-a pururi neschimbată.

Mulţumeşte-I, de asemenea, pentru că eşti neschimbător, pentru că Fiul pe care îl iubeşte este la fel de neschimbător precum este El Însuşi. Fii recunoscător că eşti mântuit. Bucură-te că ai de îndeplinit o funcţie în mântuire. Fii recunoscător că valoarea ta depăşeşte cu mult darurile tale sărăcăcioase şi judecăţile meschine asupra aceluia pe care Dumnezeu la desemnat ca fiind Fiul Său.

Astăzi ne vom înălţa cu recunoştinţă inimile deasupra disperării şi ne vom ridica ochii recunoscători, pentru a nu-i mai îndrepta în jos, către ţărână. Astăzi cântăm cântecul recunoştinţei, în onoarea Sinelui care Dumnezeu a voit să fie adevărata noastră Identitate în El.

Astăzi zâmbim tuturor acelora pe care îi întâlnim, îndreptându-ne cu paşi uşuraţi către ceea ce avem de înfăptuit. Nu mergem singuri. Şi aducem mulţumiri pentru faptul că în singurătatea noastră a apărut un Prieten care să ne rostească Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu. Şi mulţumiri ţie pentru că îl asculţi. Cuvântul Său este lipsit de grai dacă nu este auzit.

Mulţumindu-I Lui, îţi mulţumeşti de asemenea ţie însuţi. Un mesaj neauzit nu va mântui lumea, oricât de puternică ar fi Vocea care îl rosteşte, oricât de iubitor ar fi mesajul.

Mulţumiri ţie, care ai auzit, căci devii mesagerul care duci cu tine Vocea Sa, lăsând-O să răsune iar şi iar în jurul lumii. Primeşte astăzi mulţumirile lui Dumnezeu, aducându-I mulţumiri. Căci El îţi oferă mulţumirile pe care le aduci, de vreme ce El îţi primeşte darurile cu o recunoştinţă plină de iubire, întorcându-ţi-le de mii şi sute de mii de ori mai mult. Îţi va binecuvânta darurile, împărtăşindu-le cu tine. Şi astfel ele sporesc în putere şi tărie, până când vor umple lumea de veselie şi recunoştinţă.

Primeşte astăzi mulţumirile Sale şi oferă-Le Lui pe ale tale, vreme de două ori câte cincisprezece minute. Îţi vei da seama Cui îi oferi mulţumirile şi Cui îi mulţumeşte El

atunci când tu Îi mulţumeşti.

Această jumătate de oră sfântă dăruită Lui îţi va fi restituită în raport de ani pentru fiecare secundă; puterea de a mântui lumea cu ani mai târziu, datorită mulţumirilor aduse Lui.

Primeşte-I mulţumirile şi vei înţelege cu câtă iubire te conţine în Mintea Sa, cât de adâncă şi de neţărmurită Îi este grija pentru tine, cât de perfectă Îi este recunoştinţa

faţă de tine. Adu-ţi aminte de El oră de oră, şi mulţumeşte-I pentru tot ceea ce a dăruit Fiului Său, astfel încât el să se înalţe deasupra lumii, aducându-şi aminte de Tatăl său şi de Sinele său.

Lecţia 123 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Iertarea oferă tot ce vreau. Astăzi am acceptat aceasta ca fiind adevărat. Astăzi am dobândit darurile lui Dumnezeu."

"Iertarea oferă tot ce vreau."

Ce ai putea avea şi iertarea să nu-ţi poată da? Vrei pace? Iertarea o oferă. 

Vrei fericire, o minte liniştită, o certitudine a rostului, un sentiment al vredniciei şi frumuseţii care nu poate fi tulburată? Vrei păsare şi siguranţă şi căldura ocrotirii sigure mereu? Vrei o linişte care nu poate fi tulburată, o blândeţe care nu poate fi niciodată rănită, o mângâiere adâncă şi trainică, precum şi o odihnă atât de perfectă încât nu poate fi niciodată deranjată?

Iertarea ţi le oferă pe toate acestea, şi multe altele. Ea sclipeşte în faţa ochilor tăi de îndată ce te trezeşti, dăruindu-ţi bucuria cu care să întâmpini ziua. Îţi mângâie fruntea atunci când dormi şi-ţi poposeşte pe pleoape astfel încât să nu vezi nici un vis de teamă şi rău, răzbunare şi atac. Iar atunci când te trezeşti din nou, ea îţi oferă o altă zi de fericire şi pace.

Iertarea ţi le oferă pe toate acestea, şi încă multe altele.

Iertarea face ca vălul ce ascunde faţa lui Christ să se ridice de pe cei care privesc lumea cu ochi neiertători. Ea te face să-L recunoşti pe Fiul lui Dumnezeu şi îţi curăţă memoria de toate gândurile moarte, astfel încât amintirea Tatălui să-ţi poată trece pragul minţii. Ce ai putea să vrei, şi iertarea să nu-ţi poată dărui? Ce alte daruri decât acestea merită a fi căutate? Ce valoare fantezistă, ce efect trivial, sau ce promisiune trecătoare făcută pentru a nu fi niciodată ţinută poate conţine mai multă speranţă decât ceea ce aduce iertarea?

De ce ai căuta un răspuns, altul decât cel care va răspunde la toate? Iată răspunsul perfect dat întrebărilor imperfecte, solicitărilor lipsite de sens, şovăielnicei bunăvoinţe de a auzi, sârguinţei mai puţin decât călduţe şi credinţei parţiale!

Iată răspunsul! Nu-l mai căuta. Nu vei găsi altul în locul său.

Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea ta nu se poate schimba, nici nu poate da greş. Fii recunoscător că acest plan rămâne exact aşa cum El la întocmit.

Stă în faţa ta neschimbat, asemenea unei uşi deschise, chemarea căldurii şi bineţii de dinlăuntru îmbiindu-te să intri şi să te simţi acasă, căci aici îţi este sălaşul.

Iată răspunsul!

Vrei oare să stai afară, când tot Cerul te aşteaptă înăuntru?

Iartă şi fii iertat. Precum dăruieşti, aşa vei dobândi. Nu există alt plan decât acesta, pentru mântuirea Fiului lui Dumnezeu. Să ne bucurăm astăzi că aşa este, căci iată, avem un răspuns, clar şi explicit, aflându-se, prin simplitatea sa, mai presus de orice amăgire.

Toate complexităţile pe care lumea le-a urzit din firave fire de păianjen dispar în faţa puterii şi maiestăţii acestei extrem de simple exprimări a adevărului.

Iată răspunsul! Nu-i întoarce spatele, rătăcind din nou prin lume. Acceptă mântuirea acum. Este darul lui Dumnezeu, nu al lumii. Lumea nu poate oferi nici un dar de valoare unei minţi care a dobândit ceea ce Dumnezeu i-a dăruit. Dumnezeu voieşte ca mântuirea să fie dobândită astăzi şi ca încurcăturile viselor tale să nu-ţi mai ascundă nimicnicia lor.

Deschideţi ochii astăzi şi priveşte o lume fericită a siguranţei şi a păcii. Iertarea este mijlocul prin care ea ajunge să ia locul iadului. Răsare în tăcere, dând bineţe ochilor tăi deschişi şi umplându-ţi inima cu o linişte adâncă, în timp ce străvechile adevăruri, mereu nou născute, răsar în conştienţa ta. Ceea ce îţi vei aminti atunci nu poate fi descris niciodată. Şi totuşi, iertarea ţi le oferă.

Amintindu-ne de darurile pe care ni le oferă iertarea, întreprindem exerciţiile de astăzi cu speranţa şi încrederea că aceasta va fi ziua în care mântuirea va fi a noastră. Cu ardoare şi bucurie o vom căuta astăzi, conştienţi că avem cheia în mâinile noastre, acceptând răspunsul dat de Cer iadului pe care noi l-am plăsmuit, dar în care nu vrem să mai rămânem.

Dimineaţa şi seara vom dărui cu drag câte un sfert de oră căutării care conţine garanţia sfârşitului iadului. Începe această căutare plin de speranţă, căci am ajuns la răscrucea de unde drumul devine mult mai uşor. Iar acum este scurt drumul pe care încă îl parcurgem. Suntem aproape, într-adevăr, de capătul dinainte stabilit, al visului.

Cufundă-te în fericire de îndată ce începi aceste perioade de exersare, pentru că ele îţi oferă recompensa certă a întrebărilor care şi-au aflat răspunsul, împreună cu ceea ce-ţi aduce acceptarea răspunsului.

Astăzi îţi va fi dat să simţi pacea pe care o oferă iertarea şi bucuria prilejuită de ridicarea vălului. În faţa luminii pe care o vei dobândi astăzi, lumea va păli până va dispare cu totul, şi vei vedea ivindu-se o altă lume, pentru descrierea căreia nu ai cuvinte. Păşim acum drept în lumină, dobândind darurile care au fost păstrate pentru noi încă de la începutul timpului, în aşteptarea zilei de astăzi.

Iertarea oferă tot ce vrei. Astăzi îţi sunt oferite toate lucrurile pe care le vrei. Nu lăsa să-ţi scape darurile pe parcursul zilei, pe măsură ce te întorci din nou să te confrunţi cu o lume a schimbării perpetue şi a aparenţelor mohorâte. Păstrează-ţi darurile într-o conştienţă clară, în timp ce vezi ce este neschimbător în inima schimbării; lumina adevărului în spatele aparenţelor.

Nu te lăsa ispitit să-ţi laşi darurile să alunece pe lângă tine, eşuând în uitare, ci ţine-le cu fermitate în minte prin încercările de a te gândi la ele cel puţin un minut, la trecerea fiecărui sfert de oră.

Aminteşte-ti cât de preţioase sunt aceste daruri, cu ajutorul acestui memento care are puterea de aţi păstra în conştienţă darurile pe tot parcursul zilei:

"Iertarea oferă tot ce vreau.

Astăzi am acceptat aceasta ca fiind adevărat.

Astăzi am dobândit darurile lui Dumnezeu."

Lecţia 122 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Iertarea este cheia fericirii. Mă voi trezi din visul în care se face că sunt muritor, supus greşelilor şi plin de păcat, şi voi cunoaşte că sunt Fiul perfect al lui Dumnezeu."

"Iertarea este cheia fericirii."

Aici se află răspunsul căutărilor tale de a găsi pacea.

Aici se află cheia semnificaţiei unei lumi ce pare lipsită de sens. Aici se află calea către siguranţă în mijlocul primejdiilor aparente care par să te ameninţe la fiecare colţ şi care strecoară nesiguranţă în toate încercările tale de a găsi vreodată liniştea şi pacea. Aici îşi găsesc răspunsul toate întrebările tale, aici se află, în sfârşit, certitudinea sfârşitului tuturor incertitudinilor.

Mintea neiertătoare este plină de teamă, nelăsând loc iubirii să fie ea însăşi, să-şi desfacă aripile în pace şi să se avânte deasupra zbuciumului lumii. Mintea neiertătoare este tristă, lipsită de speranţa alinării şi izbăvirii de chin. Ea suferă şi stăruie în mizerie, orbecăind prin beznă fără să vadă, fiind totuşi convinsă de primejdia ce o pândeşte acolo.

Mintea neiertătoare este sfâşiată de îndoială, nelămurită atât în ce-o priveşte, cât şi faţă de tot ce vede, temătoare şi mânioasă, slabă şi fudulă, temându-se să meargă înainte, temându-se să stea pe loc, temându-se să se trezească sau să adoarmă, temându-se de fiecare sunet, dar şi cu mai mare teamă de tăcere; îngrozită de întuneric, dar şi mai îngrozită de apropierea luminii.

Ce altceva poate percepe mintea neiertătoare decât propria ei osândă?

Ce altceva poate contempla decât dovada că toate păcatele ei sunt reale?

Mintea neiertătoare nu vede greşeli, ci numai păcate. Se uită la lume cu ochi nevăzători şi ţipă atunci când îşi contemplă propriile proiecţii ivindu-se pentru ai ataca jalnica parodie a vieţii.

Vrea să trăiască, dar îşi doreşte să fi fost moartă. Vrea iertare, dar nu vede nici o speranţă. Doreşte scăpare, dar nu poate concepe vreuna, pentru că pretutindeni îi vede numai pe cei păcătoşi.

Mintea neiertătoare este cuprinsă de disperare, fără nici o perspectivă de viitor, care nu iar putea oferi decât şi mai multă disperare. Cu toate acestea, ea îşi consideră judecata pronunţată asupra lumii ca fiind ireversibilă, neputând înţelege că s-a condamnat ea însăşi la această disperare.

Ea consideră că nu se poate schimba, căci ceea ce vede stă mărturie că judecata ei este corectă. Nu întreabă, căci crede că ştie. Nu pune la îndoială, sigură fiind că are dreptate.

Iertarea este însuşită. Nu este inerentă minţii, ea neputând păcătui. Precum păcatul este o idee pe care singur ţi-ai însuşit-o, tot aşa trebuie să înveţi şi iertarea, dar de la un Învăţător, altul decât tine însuţi, Cel care reprezintă celălalt Sine din tine. Prin El înveţi cum să ierţi sinele pe care gândeşti că l-ai făcut, lăsându-l să dispară.

Astfel îţi redai mintea, devenită una, Celui care îţi este Sinele, şi Care nu poate păcătui niciodată.

Fiecare minte neiertătoare îţi oferă ocazia de aţi instrui propria minte cum să ierte.

Fiecare dintre aceste minţi aşteaptă izbăvirea de iad prin tine şi se întoarce către tine, implorându-te să-i dai Cerul aici şi acum. Nu are nici o speranţă, dar tu devii speranţa ei. Şi fiind speranţa ei, devii propria ta speranţă.

Mintea neiertătoare trebuie să înveţe prin iertarea ta că a fost mântuită de iad. Şi după cum demonstrezi tu mântuirea, aşa ţi-o vei însuşi. Însă practicarea şi învăţarea nu vor veni de la tine, ci de la Învăţătorul Care ţi-a fost menit ca să-ţi arate calea.

Astăzi exersăm cum să învăţăm să iertăm. Dacă ai bunăvoinţa, poţi învăţa astăzi să dobândeşti cheia fericirii, făcând uz de ea spre folosul tău. Vom dedica zece minute

dimineaţa şi alte zece seara, pentru a învăţa cum să dăruim iertare şi cum, să o dobândim.

Mintea neiertătoare nu crede că a dărui este totuna cu a dobândi. Totuşi, astăzi vom încerca să învăţăm că sunt unul şi acelaşi lucru, practicând iertarea faţă de cineva pe care îl consideri ca fiindu-ţi duşman, precum şi faţă de cineva pe care îl consideri ca fiindu-ţi prieten.

Şi pe măsură ce vei învăţa săi vezi pe amândoi ca unul, vom extinde lecţia asupra ta însăţi şi vei vedea că scăparea lor a inclus-o şi pe a ta.

Începe perioadele mai lungi de exersare gândindu-te la cineva care nu-ţi place, care pare să te irite sau pe care nu ţi-ar conveni să-l întâlneşti, cineva pe care îl dispreţuieşti de-a binelea sau pur şi simplu încerci să-l treci cu vederea. Nu contează ce formă îmbracă mânia ta. Probabil că te-ai şi oprit asupra lui. Este exact cine trebuie.

Acum închide ochii, fixează-l în mintea ta şi uită-te la el pentru o vreme. Încearcă să vezi ceva lumină în el; o mică licărire pe care nu ai observat-o niciodată. Încearcă să găseşti o mică rază de înseninare luminând imaginea urâtă pe care o ai despre el.

Priveşte această imagine până zăreşti o lumină undeva în cuprinsul ei, iar apoi încearcă să laşi această lumină să se extindă, până când îl acoperă, făcând imaginea să devină frumoasă şi bună.

Uită-te o vreme la această percepţie preschimbată, apoi îndreaptă-ţi mintea spre cineva pe care îl consideri prieten.

Încearcă să transferi asupra lui lumina pe care ai învăţat să o vezi în jurul fostului tău "duşman". Percepe-l acum ca fiindu-ţi mult mai mult decât prieten, căci în această lumină sfinţenia sa ţi-l înfăţişează pe mântuitorul tău, mântuit şi mântuind, vindecat şi întreg. Lasă-l apoi să-ţi ofere lumina pe care o vezi în el, şi lasă-l pe duşmanul şi pe prietenul tău să se unească întru a te binecuvânta cu ceea ce ai dăruit. Acum eşti una cu ei, şi ei cu tine. Iertat ai fost acum de tine însuţi.

Nu uita, de-a lungul zilei, de rolul pe care îl joacă iertarea în a aduce fericire fiecărei minţi neiertătoare, a ta fiind printre ele.

Spuneţi la fiecare oră:

"Iertarea este cheia fericirii. Mă voi trezi din visul în care se face că sunt muritor, supus greşelilor şi plin de păcat, şi voi cunoaşte că sunt Fiul perfect al lui Dumnezeu."



Lecţia 121 „A COURSE IN MIRACLES” 

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu."

De recapitulat dimineaţa şi seara:

<109> "Mă odihnesc în Dumnezeu."

           "Mă odihnesc astăzi în Dumnezeu şi Îl las pe El să lucreze În mine şi prin mine, în timp ce mă odihnesc în El În tăcere şi în deplină certitudine."

<110> "Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu."

           "Sunt Fiul lui Dumnezeu. Las astăzi deoparte Toate iluziile bolnăvicioase despre mine însămi şi Îl las pe Tatăl meu să-mi spună cine sunt eu cu adevărat."

           La oră fixă:

           "Mă odihnesc în Dumnezeu."

            Peste jumătate de oră:

            "Sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu."

***Vei observa că aceste perioade de exersare prezintă un format special, pe care este recomandabil să-l urmezi cât mai îndeaproape.

Ritualurile nu sunt în intenţia noastră şi ne-ar zădărnici scopul propus.

Dar învăţarea va fi în mod cert afectată atunci când ratezi o perioadă de exersare pentru că nu ai bunăvoinţa de ai dedica timpul cerut. Nu te amăgi în această privinţă. Reaua voinţă poate fi foarte dibaci mascată de situaţii pe care nu le poţi controla. Învaţă să discerni situaţiile mai puţin potrivite practicii de cel pe care tu le-ai urzit pentru a servi drept camuflaj pentru propria-ţi rea voinţă.

Acele perioade de exersare pe care le-ai pierdut pentru că, dintr-un motiv sau altul, nu ai vrut să le parcurgi, ar trebui întreprinse de îndată ce te-ai răzgândit în privinţa ţelului tău. 

Nu binevoieşti să cooperezi la practicarea mântuirii doar dacă aceasta interferează cu alte ţeluri care îţi sunt mai scumpe. Odată ce retractezi valoarea pe care ai conferit-o acelor ţeluri, îngăduie ca perioadele tale de exersare să devină înlocuitorii pomelnicelor înălţate lor. Nu ţi-au oferit nimic. Exersările tale, în schimb, îţi pot oferi totul.  

     Acceptă, aşadar, ofranda lor şi fii pe pace.

Lecţia 120 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Adevărul va corecta toate greşelile din mintea mea."

De recapitulat dimineaţa şi seara:

<107> "Adevărul va corecta toate greşelile din mintea mea."

           "Greşesc atunci când socotesc că ceva ar putea Să-mi dăuneze într-un fel sau altul.

Sunt Fiul lui Dumnezeu, Al cărui Sine odihneşte în siguranţă în mintea lui Dumnezeu."

<108> "Într-adevăr, a dărui şi a dobândi, sunt una."

            "Astăzi voi ierta toate, Ca să pot învăţa cum să accept adevărul din mine, Şi ca să ajung să-mi recunosc neprihănirea."

            La ora fixă:

           "Adevărul va corecta toate greşelile din /în mintea mea."

           Peste jumătate de oră:

           "Într-adevăr, a dărui şi a dobândi, sunt una."

***Acele perioade de exersare pe care le-ai pierdut pentru că, dintr-un motiv sau altul, nu ai vrut să le parcurgi, ar trebui întreprinse de îndată ce te-ai răzgândit în privinţa ţelului tău. Nu binevoieşti să cooperezi la practicarea mântuirii doar dacă aceasta interferează cu alte ţeluri care îţi sunt mai scumpe. Odată ce retractezi valoarea pe care ai conferit-o acelor ţeluri, îngăduie ca perioadele tale de exersare să devină înlocuitorii pomelnicelor înălţate lor. Nu ţi-au oferit nimic. Exersările tale, în schimb, îţi pot oferi totul.

         Acceptă, aşadar, ofranda lor şi fii pe pace.


Lecţia 119 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"

"Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

De recapitulat dimineaţa şi seara:

<105> "Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

           "Astăzi voi accepta pacea şi bucuria lui Dumnezeu. În schimbul tuturor substitutelor Pentru fericire şi pace, plăsmuite de mine."

<106> "Fie ca eu să tac şi să ascult adevărul."

          

            "Fie ca propria-mi voce plăpândă să tacă şi fie să aud Vocea măreaţă care vorbeşte pentru Adevărul Însuşi Asigurându-mă că sunt Fiul desăvârşit al lui Dumnezeu.

            La ora fixă:

            "Ale mele sunt pacea şi bucuria lui Dumnezeu."

            Peste jumătate de oră:

           "Fie ca eu să tac şi să ascult adevărul."

***Citeşte cu atenţie ideile şi comentariile corespunzătoare fiecărui exerciţiu.

Reflectează apoi asupra lor, lăsându-ţi mintea să le asocieze nevoilor tale, problemelor tale aparente şi tuturor îngrijorărilor tale. Stochează-ţi ideile în minte şi las-o să le folosească după cum găseşte ea de cuviinţă.

Acordă-i toată încrederea că le va folosi cu înţelepciune, ajutată fiind în deciziile ei de Cel Unic, care ţi-a dăruit gândurile. În cine te poţi încrede, dacă nu în ce se află în mintea ta?

Lecţia 118 „A COURSE IN MIRACLES”

LECŢIA anterioară__

„DUMNEZEU ESTE"